SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci.

SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci.

SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, mai puțin viu (prin spălare sau sub influența razelor solare); a se decolora. La marginea satului te întîmpină din stinga o cruce strîmbâ pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Fig. Totul era bătrîn, totul era trecut în copilul acela; gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. ♦ Tranz. Fig. (Neobișnuit) A face să se șteargă culoarea. Se îmbăia în întunecimea de pe pămînt și în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. MACEDONSKI. O. III 47.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. 1. Care este lipsit de culori vii; șters, fără strălucire. V. decolorat. Vameșul englez... cu ochii... spălăciți călcă apăsat. BART, S. M. 97. Stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite ce-și lungesc coama netedă, ca un volan negru, pe cenușiul spălăcit al bolții fără lumini. VLAHUȚĂ, N. 179. La lumina spălăcită a becului... chipul camaradului seamănă cu icoana unui martir. CARAGIALE, O. II 239. 2. Palid, searbăd; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. Și-a ales mireasă din cătun... O fetișcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbene. STANCU, D. 75. Giupîne, ești spălăcit și sarbăd, parc-ai ieșit acu din mormînt. ALECSANDRI, T. 1616. ◊ Fig. Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. ◊ (Substantivat) Tăcu, o apucă de bărbie, apoi, netezind-o pe frunte, îngînă cu glas trăgănat: N-ai grijă; nu te dau eu nici pe zece spălăcite de-acelea. DUNĂREANU, CH. 112.

!spălăcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcéște, imperf. 3 sg. se spălăceá; conj. prez. 3 să se spălăceáscă

spălăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spălăcésc, imperf. 3 sg. spălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. spălăceáscă

SPĂLĂCÍ vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)

SPĂLĂCÍT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)

Spălăcit ≠ aprins, expresiv, țipător, viu

A SPĂLĂCÍ ~ésc tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci

A SE SPĂLĂCÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci

SPĂLĂCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este lipsit de culori vii; decolorat; șters. 2) Care este lipsit de expresie; palid; șters; fad. /v. a spălăci

spălăcít, spălăcítă, adj. (reg.) spălare superficială; linciuire.

spălăcì v. a ieși la spălat, a-și pierde coloarea.

spălăcit a. decolorat, palid: ești spălăcit și sarbăd AL.

spălăcésc (mă) v. refl. (d. spăl cu sufixu din mă bălăcesc). Ĭes la spălat, mă descolorez. Fig. Iron. Îmĭ ĭau o aparență vrednică de milă: rău te-aĭ spălăcit, măĭ!

spălăcít, -ă adj. Descolorat. Fig. Șters, fără aparență, fără distincțiune: om, caracter spălăcit.

SPĂLĂCI vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)

SPĂLĂCIT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)