Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sp├órci

SP├éRC, (1) sp├órcuri, s. n., (2) sp├órci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucat─â mic─â (╚Öi nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui t├ón─âr sau unui copil. [Var.: sp├órci s. m.] ÔÇô Cf. ucr. ┼ípyrka, pol. szperka.
SPÂRCI s. m. v. spârc.
SP├éRC, (1) sp├órcuri, s. n., (2) sp├órci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucat─â mic─â (╚Öi nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui t├ón─âr sau unui copil. [Var.: sp├órci s. m.] ÔÇô Cf. ucr. ┼ípyrka, pol. szperka.
SPÂRCI s. m. v. spârc.
SP├ÄRC1, sp├«rci, s. m. (Familiar) Copilandru, pici, pu╚Öti, prichindel; mucos. Sp├«rci cu ca╚Öul la gur─â, care fac pe deziluziona╚Ťii ╚Öi pe s─âtura╚Ťii de via╚Ť─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 188. ÔÇô Variant─â: sp├«rci (C. PETRESCU, A. R. 19) s. m.
SPÎRCI s. m. v. spîrc1.
spârc1 (fam.) (persoană) s. m., pl. spârci
sp├órc2 (pop.) (obiect) s. n., pl. spß║ąrcuri
spârc (persoană) s. m., pl. spârci
sp├órc2, spß║ąrcuri, s.n. ╚Öi sp├órci, s.m. 1. (s.n.) bucat─â de sl─ânin─â; ╚Öorici fript. 2. (├«nv.) bucat─â mic─â de carne de proast─â calitate, slab─â, de piele sau de pieli╚Ť─â. 3. (├«n sintagm─â) sp├órcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoan─â lipsit─â de importan╚Ť─â.
spârc m. copilandru: spârci cu cașul la gură. [Buc. spârc, slănină = pol. SZPYRKA].
sp├«rc n., pl ur─ş (cp. cu sp├«rcu─ş ╚Öi p├«rc─ş). Nord. F─â╚Öie (buc─â╚Ťic─â) de carne, de pele (V. jarc─â). S.m. P├«rc─ş, pic─ş, prichindel.

Spârci dex online | sinonim

Spârci definitie

Intrare: spârc (persoană; -i)
spârc persoană; -i substantiv masculin
Intrare: spârci
spârci