SPÂRCÁCI s. m. v. spurcaci.

SPURCÁCI, spurcaci, s. m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate și albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcáci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.

SPÂRCÁCI s. m. v. spurcaci.

SPURCÁCI, spurcaci, s. m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate și albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcáci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.

SPÎRCÁCI s. m. v. spurcaci.

SPURCÁCI, spurcaci, s. m. (Și în forma spîrcaci) Pasăre migratoare (înrudită cu dropia) de mărimea unei găini; trăiește în stepe și în șesuri întinse (Otis tetrax); spurcoaică. Cum au sunat iarăși foile uscate ale porumbului, a sărit cu zgomot mare la linia spicelor o păreche de spîrcaci. SADOVEANU, O. L. 95. – Variantă: spîrcáci s. m.

spurcáci s. m., pl. spurcáci, art. spurcácii

spurcáci s. m., pl. spurcáci, art. spurcácii

SPURCÁCI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoaică, dropie mică, dropie pitică, dropiță mică.

SPURCÁCI ~ m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, dar mai mică, cu penaj brun-albui. /spurc + suf. ~aci

spârcaciu m. V. spurcaciu.

spurcaciu m. dropie mică (Otis tetrax). [Și spârcaciu: v. spârc].

spîrcácĭ și spurcăcĭ m., pl. tot așa (cp. cu pircĭ). Un fel de dropie mică (otis tetrax).

spurcácĭ, V. spîrcacĭ.

SPURCACI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoaică, dropie mică, dropie pitică, dropiță mică.