Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru sp├ónzur─âtoare

SP├éNZUR─éTO├üRE, (2) sp├ónzur─âtori, s. f. 1. Sp├ónzurare. 2. Instrument de execu╚Ťie alc─âtuit de obicei dintr-un st├ólp de care se at├órn─â o funie prev─âzut─â cu un la╚Ť ├«n care se introduce capul condamnatului la moarte. ÔÇô Sp├ónzura + suf. -─âtoare.
SP├éNZUR─éTO├üRE, (2) sp├ónzur─âtori, s. f. 1. Sp├ónzurare. 2. Instrument de execu╚Ťie alc─âtuit de obicei dintr-un st├ólp de care se at├órn─â o funie prev─âzut─â cu un la╚Ť ├«n care se introduce capul condamnatului la moarte. ÔÇô Sp├ónzura + suf. -─âtoare.
SP├ÄNZUR─éTO├üRE, (2) sp├«nzur─âtori, s. f. 1. Sp├«nzurare. Condamnat la sp├«nzur─âtoare. Ôľş Duc├«ndu-se la rai, ca ╚Öi cum ar fi mers la sp├«nzur─âtoare. CREANG─é, P. 317. 2. Dispozitiv format dintr-un ╚Ötreang prins de o construc╚Ťie special─â, de un copac etc. de care s├«nt sp├«nzura╚Ťi unii condamna╚Ťi. Sub cerul cenu╚Öiu de toamn─â... sp├«nzur─âtoarea nou─â ╚Öi sfid─âtoare, ├«nfipt─â la marginea satului, ├«ntindea bra╚Ťul cu ╚Ötreangul spre c├«mpia neagr─â. REBREANU, P. S. 11. Cine ╚Ötie dac─â prin relele purt─âri nu-╚Öi va sf├«r╚Öi via╚Ťa ├«ntr-o sp├«nzur─âtoare. NEGRUZZI, S. II 261.
spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri
spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri
SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.)
SP├éNZUR─éTO├üRE sp├ónzur─ât├│ri f. ├«nv. Instala╚Ťie special─â pentru pedeapsa cu moartea prin sp├ónzurare. * A merge (undeva) ca la sp├ónzur─âtoare a merge undeva ├«n mod silit. /a (se) sp├ónzura + suf. ~─âtoare
sp├ónzur─âtoare f. trei lemne ├«n form─â triangular─â servind ca instrument de supliciu pentru condamna╚Ťi.
sp├«nzur─âto├íre f, pl. or─ş. Grind─â de sp├«nzurat condamna╚Ťi─ş, furc─ş. V. ac├íst─â┼ş.
SPÎNZURĂTOARE s. 1. spînzurare, spînzurat, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o ~.)

Spânzurătoare dex online | sinonim

Spânzurătoare definitie

Intrare: spânzurătoare
spânzurătoare substantiv feminin