SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

SPÎNZURĂTOÁRE, (2) spînzurători, s. f. 1. Spînzurare. Condamnat la spînzurătoare. ▭ Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. 2. Dispozitiv format dintr-un ștreang prins de o construcție specială, de un copac etc. de care sînt spînzurați unii condamnați. Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261.

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri

spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri

SPÂNZURĂTOÁRE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.)

SPÂNZURĂTOÁRE spânzurătóri f. înv. Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare. * A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + suf. ~ătoare

spânzurătoare f. trei lemne în formă triangulară servind ca instrument de supliciu pentru condamnați.

spînzurătoáre f, pl. orĭ. Grindă de spînzurat condamnațiĭ, furcĭ. V. acástăŭ.

SPÎNZURĂTOARE s. 1. spînzurare, spînzurat, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o ~.)