sovon definitie

18 definiții pentru sovon

SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan.
ZOVÓN s. n. v. sovon.[1]
SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan.
ZOVÓN s. n. v. sovon.
SOVÓN, sovoane, s. n. 1. Văl de podoabă pentru femei, (în special) văl de mireasă. V. hobot, maramă. Îi înfig fire de busuioc în cozi; peste cap îi pun sovonul cumpărat de la tîrg, alb-străveziu. STANCU, D. 179. Sovonul de cununie Să-l fi pus pe față mie. HODOȘ, P. P. 140. Numai mie-mi dați Sovon unguresc, Să mă podobesc, Rar, la zile mari. TEODORESCU, P. P. 85. ♦ Pînză albă care se pune mirilor pe cap la cununie. Se pune pe capul mirilor un sovon lung din pînză albă. MARIAN, NU. 440. 2. Pînză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu, lințoliu. Se mai pune peste întreg corpul mortului încă și o pînză albă și curată... care se numește giulgiu, sovon. MARIAN, Î. 85. 3. (La pl.) Veșminte de prisos, zorzoane, găteli. – Variantă: zovón (ISPIRESCU, U. 91, ODOBESCU, S. I 77) s. n.
ZOVÓN s. n. v. sovon.
ZOVÓN s. n. v. sovon.
sovón (înv., reg.) s. n., pl. sovoáne
sovón s. n., pl. sovoáne
SOVÓN s. v. giulgiu, lințoliu, văl, voal.
sovón (-oáne), s. n.1. Văl. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. sávan pare dificilă fonetic. Ar putea fi contaminat cu zăbun, mai ales că Scriban dă diferite sensuri cu înțelesul de „îmbrăcăminte”. – Der. (în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un văl).
sovon n. (Banat): V. zovon.
zovon n. 1. broboadă: zovon de filaliu OD.; 2. (Banat, Dobrogea) hobotul miresei; 3. (Dobrogea) giulgiu. [Lat. medieval SAVANUM, cearșaf (gr. medieval SÁVANON, giulgiu)].
sovón n., pl oáne (indirect d. ngr. sávanon, gĭulgĭ; alb. bg. rus. sávan). Munt. est. Rochia pe care nuna o dăruĭește mireseĭ. Munt. vest. Basmaŭa care se pune pe fața mireseĭ cînd o leagă la cap (ChN. CL. 1910, 396). Ban. Serbia. Pînza pe care nuna o dăruĭește mireseĭ. Trans. Haĭne de prisos. – Și zovon (Od. Munt. vest) și zăvon. În Mold. zovon, gĭulgĭ. V. însovonesc.
zăvón, V. sovon.
zovón, V. sovon.
sovoane s. pl. v. ZORZOANE,
sovon s. v. GIULGIU. LINȚOLIU. VĂL. VOAL.

sovon dex

Intrare: sovon
zăvon substantiv neutru
zovon substantiv neutru
sovon substantiv neutru