sovietic definitie

13 definiții pentru sovietic

SOVIÉTIC, -Ă, sovietici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația fostei URSS sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține fostei URSS sau sovieticilor (1), privitor la fosta URSS ori la sovietici. ♦ Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. soviétique.
SOVIÉTIC, -Ă, sovietici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Uniunii Sovietice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparținea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietică sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietică. ♦ Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. soviétique.
SOVIÉTIC1, -Ă, sovietici, -e, adj. 1. Din Uniunea Sovietică, privitor la Uniunea Sovietică. 2. Care se referă la soviete, care aparține sau este propriu sovietelor. Spiritul lui Gorki și acum domină literatura nouă sovietică. SADOVEANU, E. 257. ◊ Democrație sovietică v. democrație.
SOVIÉTIC2, -Ă, sovietici, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care face parte din populația Uniunii Sovietice sau este originară de acolo; cetățean al Uniunii Sovietice.
soviétic (-vi-e-) adj. m., s. m., pl. soviétici; adj. f., s. f. soviétică, pl. soviétice
soviétic s. m., adj. m. (sil. -vi-e-), pl. soviétici; f. sg. soviétică, g.-d. art. soviéticei, pl. soviétice
SOVIÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la Uniunea Sovietică. 2. Care se referă la soviete; propriu sovietelor. // s.m. și f. Locuitor al Uniunii Sovietice. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. soviétique].
SOVIÉTIC, -Ă I. adj. referitor la fosta Uniune Sovietică, la soviete. II. s. m. f. cetățean al fostei Uniuni Sovietice. (< fr. soviétique)
SOVIÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparținea fostei Uniuni Sovietice sau populației ei; din fosta Uniune Sovietică. [Sil. -vi-e-] /<fr. soviétique
sovietic a. ce ține de soviet: regim sovietic.
*sovĭétic, -ă adj. (d. sovĭet). De sovĭete: guvern sovĭetic.
UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE (Uniunea Sovietică) (U.R.S.S.), stat federativ care ocupa jumătatea estică a Europei, Asia septentrională și centrală (40% din supr. Asiei), cu capitala la Moscova; 22,4 mil. km2 (inclusiv Marea Albă și M. Azov – 130 mii km2), dintre care 5,6 mil. km2 în Europa și 16,8 mil. km2 în Asia. La Congresul I al Sovietelor (30 dec. 1922) s-a hotârât constituirea U.R.S.S., în care au intrat la început R.S.F.S. Rusă (creată la 25 oct./7 nov. 1917), R.S.S. Ucraineană (creată în dec. 1917), R.S.S. Bielorusă, R.S.F.S. Transcaucazia (creată în 1922). La 31 mart. 1924 a fost adoptată prima constituție a U.R.S.S. În Constituția din 1936 sunt enumerate 11 republici federative. În 1940 sunt anexate Estonia, Letonia și Lituania, precum și Basarabia (viitoarea R.S.S. Moldovenească) și Bucovina de Nord (în componența R.S.S. Ucrainene), astfel că numărul republicilor ajunge la 15. Eșecul politicii de restructurare a președintelui M. Gorbaciov, a dus la destrămarea U.R.S.S. și apariția mai multor state independente. În mart. 1991 un referendum a încercat să dea U.R.S.S. o nouă bază constituțională, dar tentativa de lovitură de stat din 19-20 aug. 1991 organizată de comuniștii conservatori a dus la precipitarea evenimentelor, soldate cu demisia președintelui Gorbaciov, alegerea lui B.N. Elțin în fruntea nou createi Federații Ruse și autodizolvarea Partidului Comunist la 29 aug. 1991. După 25 dec. 1991, o dată cu dizolvarea oficială a U.R.S.S., s-a creat Comunitatea Statelor Independente, o asociație a 11 foste republici sovietice. Federația Rusă a moștenit prerogativele internaționale ale fostei U.R.S.S. Statele succesorale ale U.R.S.S. sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Federația Rusă (care a moștenit drepturile patrimoniale), Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan.
sovietică, sovietice s. f. (deț.) lovitură pe la spate.

sovietic dex

Intrare: sovietic (adj.)
sovietic adjectiv
  • silabisire: -vi-e-
Intrare: sovietic (s.m.)
sovietic substantiv masculin
  • silabisire: -vi-e-