sotnic definitie

11 definiții pentru sotnic

SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din rus. sotnik.
SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din rus. sotnik.
SÓTNIC, sotnici, s. m. 1. (Învechit) Comandant al unei sotnii de cazaci; ofițer de cazaci (echivalent în grad cu locotenentul). Cetele lor se compuneau din cîte o sută de oameni comandați de centurioni sau sotnici. HASDEU, I. V. 72. 2. (Mold.) Paznic, străjer. Stăteam în preajma cîrligelor ori a lesei toată noaptea, sotnic nedezlipit, ascultînd povești încete la focul de găteje. SADOVEANU, la CADE.
sótnic s. m., pl. sótnici
sótnic s. m., pl. sótnici
SÓTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)
SÓTNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
SÓTNIC ~ci m. (în armata țaristă) Comandant al unei sotnii de cazaci. /<rus., pol. sotnik
sótnic, -ă m. și f. (rus. sótnik, centurion, sutaș, căpitan). Mold. Vechĭ. Căpitan de Cazacĭ. Azĭ Fam. A rămînea sotnic, a sta loculuĭ ca o santinelă: nu rămîn sotnicĭ la locu lor de cît aghezmuițiĭ din juru meselor (Adela Xen. Uragan, 260). A sta sotnic lîngă cineva, a sta batal, a te ținea de el ca să execute: icoana morțiĭ sta sotnică înaintea drumuluĭ (ib. 302). A fi sotnic, a fi liber (fără grijă). V. oturac.
sotnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER.
SOTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

sotnic dex

Intrare: sotnic
sotnic substantiv masculin