sosi definitie

3 intrări

29 definiții pentru sosi

SOSÍ, sosesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale) A începe să se desfășoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situația să...; a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).
ȘOȘ, șoși, s. m. (Reg.) Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas[fa].
SOSÍ, sosesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale) A începe să se desfășoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi în situația să...; a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).
ȘOȘ, șoși, s. m. (Reg.) Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas[fa].
SOSÍ, sosesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge undeva (după un drum lung). Drumețul a sosit în dreptul fintînii. CARAGIALE, O. III 52. Durduind soseau călării, ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Iată, după lungă cale Cu plăcere-aici sosesc. ALECSANDRI, T. I 349. ◊ (În construcții cu dativul pron. pers.) Nu mai putea de bucurie că îi sosise așa voinic chipeș. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Despre obiecte văzute în mișcare) Apele lui sosesc limpezi, rostogolindu-se mereu mai departe. BOGZA, C. O. 14. Numai de ar sosi mai repede vagonul cu mobile. C. PETRESCU, C. V. 11. În vremea aceasta, sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ◊ Refl. (Popular, rar) Că nouă ni s-a sosit o pustie de hîrtie. HODOȘ, P. P. 203. 2. Intranz. (Despre termene, intervale de timp) A începe să se desfășoare. Toamna a sosit, soarele apune trist. DELAVRANCEA, A. 15. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira fierbînd un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Așadar, cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări, întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) veleatul (sau ceasul) = a-i veni cuiva timpul să moară, a fi pe punctul de a muri. Pasămite, i se împlinise și lui, îi sosise veleatul. ISPIRESCU, U. 119. 3. Tranz. (Învechit și popular) A ajunge (pe cineva) din urmă, a prinde. Ion se crezu ajuns iar în preajma lumii și zori să sosească pe țigănuș, care se făcea că merge înainte, dar alene. VISSARION, B. 113. Pe cînd se lupta să deschiză ușa cu mîna stîngă... Irina a mamei Argiriței îl sosi de pe urmă, cu un maldăr de găteje și de viță uscată. DELAVRANCEA, S. 188. Dar ceata de hiare o văd... mă sosește. Fierbintea-i suflare acum o simții. ALEXANDRESCU, M. 42. ♦ A prinde fără veste, pe neașteptate; a surprinde. Mă sosi și noaptea- GORJAN, H. I 150. Fugi deochi dintre ochi, că te-ajunge, te sosește și amar te pedepsește. ȘEZ. III 195. 4. Intranz. (Neobișnuit) A ajunge în situația să...; (impersonal) a se întîmpla să... Lăcomind la al altuia, sosește de pierde și al său. ODOBESCU, S. III 151.
sosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 să soseáscă
sosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 sg. și pl. soseáscă
șoș s. m., pl. șoși
SOÁGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)
SOÁGE vb. v. frământa, plămădi.
SOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face.
SOSÍ vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.
ȘOȘ s. v. bârnă, grindă, pop, proptea, reazem, sprijin, stâlp, susținere.
A sosi ≠ a pleca, a se duce
soáge (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.
sosí (-sésc, -ít), vb.1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență).
A SOSÍ ~ésc intranz. 1) (despre ființe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. * A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso
sosì v. a ajunge, a veni undeva: bine ai sosit! [Gr. bizantin SÒZO (aorist ESOSA), a veni].
soáge, V. sog.
sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.
sosésc v. tr. (ngr. sózo și sóno, salvez, sosesc, aor. ésosa). Ajung: ĭ-a sosit moartea. V. intr. Ajung, vin: a sosi la timp la un ospăț. Vechĭ. Ajung, mi se întîmplă: sosi de pierdu tot. Ajung, îs destul: nu-ĭ sosi numaĭ atît.
SOSI vb. 1. a ajunge, a veni, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. a se face, a se ivi, a se lăsa, a veni. (Cum ~ seara, pleacă.)
sosi vb. v. AJUNGE. DEVENI. ÎMPLINI. PRINDE.
șoș s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. STÎLP. SUSȚINERE.
șoș, s.m. – v. șeș („stâlp, bârnă, grindă”).
șoș, -i, (șeș), s.m. – Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas(fa) (MDA).
a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după încheierea evenimentului care interesa.
a sosi la țanc expr. a veni la momentul potrivit.
a-i sosi cuiva ceasul (de pe urmă) expr. a-i veni cuiva timpul să moară.

sosi dex

Intrare: șoș
șoș substantiv masculin
Intrare: sosi
sosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sos
sos participiu
soagere infinitiv lung