sos definitie

4 intrări

31 definiții pentru sos

SOS1, sosuri, s. n. Preparat culinar lichid sau vâscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau cu care se servesc unele mâncăruri. – Din fr. sauce.
SOS2, SOS-uri, s. n. Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. ♦ P. gener. Apel, semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol. [Citit: esoés sau se-o-se] – Din engl., fr. SOS.
ȘOȘ, șoși, s. m. (Reg.) Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas[fa].
SOS1, sosuri, s. n. Preparat culinar lichid sau vâscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau cu care se servesc unele mâncăruri. – Din fr. sauce.
ȘOȘ, șoși, s. m. (Reg.) Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas[fa].
SOS, sosuri, s. n. Nume generic pentru diferite preparate culinare lichide sau vîscoase (de obicei bogate în condimente) cu care se pregătesc sau care însoțesc unele mîncări. Carne de vită cu sos bun. SEVASTOS, N. 288. Un pește mare cu ce sos să-l gătească? Căci lebăda gîtoasă Voia să dea o masă. ALEXANDRESCU, M. 403. ◊ Expr. A se amesteca (sau a se băga) în toate sosurile = a se amesteca în chestii sau în situații încurcate, suspecte.
sos s. n., pl. sósuri
!SOS [cit. esoés] s. n., art. SOS-ul; pl. SOS-uri
sos s. n., pl. sósuri
șoș s. m., pl. șoși
SOÁGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)
SOÁGE vb. v. frământa, plămădi.
SOS s. (reg.) îngroșăluță, rântaș, (Transilv.) mărtaș. (Mâncare cu ~.)
ȘOȘ s. v. bârnă, grindă, pop, proptea, reazem, sprijin, stâlp, susținere.
SOS s.n. Preparat culinar lichid sau vâscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mâncăruri. [< fr. sauce, cf. lat. salsus].
SOS s. n. preparat culinar lichid sau vâscos (condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mâncăruri. (< fr. sauce)
soáge (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.
sos (sosuri), s. n. – Preparat culinar cu care se servesc mîncărurile. Fr. sauce, cf. salcie. – Der. sosieră, s. f. (vas de sos), din fr. saucière.
SOS ~uri n. Preparat culinar din făină, ceapă prăjită, apă și condimente, cu care se pregătesc ori care însoțesc unele mâncăruri. ~ alb. ~ de roșii. /<fr. sauce
sos n. zeamă de carne dreasă cu arome: sosuri de masă (= fr. sauce).
soáge, V. sog.
sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.
*sos n,, pl. urĭ (fr. sauce d. lat. salsa, sărată; it. salsa, sos. V. sare). Zeamă groasă făcută din grăsime, făină, ceapă (saŭ și vin și domată) prăjite și care se dă la masă cu carne și legume: chiftele cu sos. V. prajă, rîntaș, maĭoneză, mojdeĭ, scordalea, tercĭ.
*SOAGE vb. (Transilv.) a sovîlta. (~ aluatul de pîine.)
soage vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI.
SOS s. (reg.) îngroșăluță, rîntaș, (Transilv.) mărtaș. (Mîncare cu ~.)
șoș s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. STÎLP. SUSȚINERE.
șoș, s.m. – v. șeș („stâlp, bârnă, grindă”).
șoș, -i, (șeș), s.m. – Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas(fa) (MDA).
S.O.S. (< fr., engl.; siglă de la engl. Save Our Souls „salvați sufletele noastre”), apel internațional radiotelegrafic, folosit de navele aflate în pericol pentru a cere ajutor; p. ext. orice semnal sau apel prin care se cere ajutor în caz de pericol. Semnalul a fost adoptat (1906) la Conferința radiotelegrafică desfășurată la Berlin.
a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală.

sos dex

Intrare: șoș
șoș substantiv masculin
Intrare: sos
sos substantiv neutru
Intrare: sos
sos participiu
soagere infinitiv lung
Intrare: soage
soage conjugarea a X-a grupa a III-a verb