Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru sortilegiu

SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
sortilégiu [giu pron. giu] s. n., art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (-gi-i-)
sortilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (sil. -gi-i-)
SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic].
SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)

sortilegiu definitie

sortilegiu dex

Intrare: sortilegiu
sortilegiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu