SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.

SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.

sortilégiu [giu pron. giu] s. n., art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (-gi-i-)

sortilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (sil. -gi-i-)

SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic].

SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)