SORCOVẮȚ s. m. v. sorocovăț.

SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovắț s. m.] – Din ucr. sorokovec’.

SORCOVẮȚ s. m. v. sorocovăț.

SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovắț s. m.] – Din ucr. sorokovec’.

SORCOVẮȚ s. m. v. sorocovăț.

SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. (Mold.; și în forma sorcovăț) Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. Cîștiga cu greu cîțiva sorcoveți, cosînd și bătînd în cuie ciubote de piele de vacă. SADOVEANU, E. 115. Lui dascălul Vasile a Vasilcăi plăteam numai cîte un sorocovăț pe lună. CREANGĂ, A. 16. Aș da doi sorocoveți ca să fiu într-o droșcă. ALECSANDRI, T. 1168. Rămas bun, sorocovăț, cum te schimb, nu te mai văz! ȘEZ. XIX 59. – Variantă: sorcovắț s. m.

sorocovắț s. m., pl. sorocovéți

sorocovăț s. m., pl. sorocovéți

SOROCOVĂȚ s. pitac, sfanț. (Moneda rusească numită ~.)

SOROCOVĂȚ s. v. ban, franc, gologan, para.

sorocovắț (-véți), s. m. – (Mold., înv.) Monedă de plată de 20 de creițari. – Var. sorcovăț. Rus. sorokovecĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46).

sorocovăț, sorocovéți, s.m. (înv.) 1. veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului; sfanț, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.

sorocovăț m. od. numele moldovenesc al sfanțului: salba-i de sorocoveți, făcută de logofeți POP. [RUS. SOROKOVIȚA, ce conține patruzeci].

sorcovắț, V. sorocovăț.

sorocovắț și (maĭ noŭ) sorcovắț m. pl. ețĭ (rut. sorokóvecĭ, rus. sorokovica, patru-zecĭ [de peĭ, de banĭ], d. sórok, patruzecĭ, care vine v. mgr. sarákonta și saránta, 40. V. sărindar). Vechĭ. Mold. Sfanț, pĭesă de argint de 20 de crăițarĭ (în vechime de 40 de crăițarĭ, adică 84 de centime). – În Bas. sărăcoveț, 20 de capeĭcĭ.

SOROCOVĂȚ s. pitac, sfanț. (Moneda rusească numită ~.)

sorocovăț s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA.