sordid definitie

8 definiții pentru sordid

SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.
SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. (Livr.) Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.
SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. Murdar; dezgustător. Decorul e aproape același: imense și leproase case de raport, apartamente umede și întunecoase, mansarde sau subsoluri sordide, curți ascunse. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 488, 3/4.
sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sordídă, pl. sordíde
sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sg. sordídă, pl. sordíde
SORDÍD, -Ă adj. Murdar; dezgustător. ♦ (Despre persoane; fig.) Meschin. [Cf. fr. sordide, lat. sordidus].
SORDÍD, -Ă adj. 1. murdar; dezgustător. 2. (despre persoane; fig.) meschin. (< fr. sordide, lat. sordidus)
SORDÍD ~dă (~zi, ~de) livr. 1) Care este foarte murdar; caracterizat prin murdărie extremă. 2) Care provoacă repulsie; dezgustător; respingător; repulsiv. /<fr. sordide

sordid dex

Intrare: sordid
sordid adjectiv