sorcovi definitie

12 definiții pentru sorcovi

SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.
SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.
SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A umbla cu sorcova; a ura cu sorcova. Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. ♦ (Glumeț) A bate. Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE.
sorcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 să sorcoveáscă
sorcoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sorcoveáscă
SORCOVÍ vb. (reg.) a sorcovăi. (A ~ pe cineva de Anul Nou.)
sorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou).
A SORCOVÍ ~ésc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguță. /<bulg. survakam
sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova.
sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc.
SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi.
sorcoví, sorcovesc, vb. tranz. – 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Scriban; Conev, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < survaki „Anul Nou” (DER).

sorcovi dex

Intrare: sorcovi
sorcovi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a