Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sorbitur─â

SORBIT├ÜR─é, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ÔÖŽ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dat─â; ├«nghi╚Ťitur─â, du╚Öc─â. 2. (Reg.) M├óncare lichid─â; zeam─â, sup─â, ciorb─â. ÔÇô Sorbi + suf. -tur─â.
SORBIT├ÜR─é, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ÔÖŽ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dat─â; ├«nghi╚Ťitur─â, du╚Öc─â. 2. (Reg.) M├óncare lichid─â; zeam─â, sup─â, ciorb─â. ÔÇô Sorbi + suf. -tur─â.
SORBIT├ÜR─é, sorbituri, s. f. 1. Faptul de a sorbi, sorbire, absorbire. Sim╚Ťi c─â un oarecare lucru, un fel de sorbitur─â ├«l tr─âgea ╚Öi ├«l tot mi╚Öca din loc... unde venea, m─âre vericule, asupra lui n─âb─âd─âioasa de scorpie, ╚Öi tot sugea v─âzduhul, ca s─â trag─â ├«ntr-├«nsa ╚Öi pe bietul George. ISPIRESCU, L. 138. Tr─âg├«nd din c├«nd ├«n c├«nd, cu sorbituri zgomotoase, c├«te o gur─â din cafeaua ╚Öi berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37. ÔÖŽ Cantitate de lichid sorbit dintr-o dat─â; ├«nghi╚Ťitur─â, du╚Öc─â. O dat─â cu primele sorbituri ╚Öirul vorbelor ├«ncepea a curge. ARDELEANU, D. 26. Fragedul arhaism al acestui ┬źc├«ntic de lume┬╗ va fi ca o sorbitur─â de ap─â limpede ╚Öi r─âcoroas─â. ODOBESCU, S. III 122. ÔŚŐ Loc. adv. Dintr-o (singur─â) sorbitur─â = dintr-o singur─â ├«nghi╚Ťitur─â, dintr-o dat─â. M─â ro╚Öii ca focul, ╚Öi dintr-o sorbitur─â ├«nghi╚Ťii tot salepul. DELAVRANCEA, H. T. 282. Setil─â, d├«nd fundurile afar─â la c├«te o bute, horp! ╚Ťi-o sugea dintr-o singur─â sorbitur─â. CREANG─é, P. 261. 2. (Regional) M├«ncare lichid─â; zeam─â, ciorb─â, sup─â; sorbeal─â. O femeie c-o oal─â, ├«n care avea ╚Öi ea, s─ârmana, ceva sorbitur─â. MARIAN, O. I 229. Cum s-a pus sorbitura, to╚Ťi cei aduna╚Ťi se a╚Öaz─â la mas─â. id. NA. 230.
sorbit├║r─â s. f., g.-d. art. sorbit├║rii; pl. sorbit├║ri
sorbit├║r─â s. f., g.-d. art. sorbit├║rii; pl. sorbit├║ri
SORBIT├ÜR─é s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeal─â. (Dintr-o ~.) 2. du╚Öc─â, g├ót, gur─â, ├«nghi╚Ťitur─â, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)
SORBITÚRĂ s. v. supă, udătură.
SORBITÚRĂ ~i f. 1) Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată. * Dintr-o ~ dintr-o dată. 2) Mâncare lichidă (zeamă, supă, ciorbă). /a sorbi + suf. ~tură
sorbitur─â f. 1. rezultatul sorbirii; 2. ceea ce se soarbe, b─âutur─â: bucate ╚Öi sorbituri gustoase; 3. du╚Öc─â: dintrÔÇÖo sorbitur─â.
sorbit├║r─â f., pl. ─ş. Modu de a sorbi, ├«nghi╚Ťitur─â sorbit─â: din c├«teva sorbitur─ş a golit cea╚Öca. Fertur─â, ud─âtur─â, m├«ncare ferbinte care se soarbe (ca c─şorba, supa). V. usc─âtur─â.
sorbitur─â s. v. SUP─é. UD─éTUR─é.
SORBITUR─é s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeal─â. (Dintr-o ~.) du╚Öc─â, g├«t, gur─â, ├«nghi╚Ťitur─â, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

Sorbitur─â dex online | sinonim

Sorbitur─â definitie

Intrare: sorbitur─â
sorbitur─â substantiv feminin