Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru sonor

SON├ôR, -─é, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care r─âsun─â sau face s─â r─âsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet pl─âcut, armonios (╚Öi p─âtrunz─âtor). 3. Care amplific─â sunetele, care are rezonan╚Ť─â. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind ├«nchis─â; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) ├Änso╚Ťit de vorbire ╚Öi de muzic─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Partea sonor─â (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu r─âsunet, renumit; p. ext. preten╚Ťios, emfatic. ÔÇô Din fr. sonore, lat. sonorus.
SON├ôR, -─é, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care r─âsun─â sau face s─â r─âsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet pl─âcut, armonios (╚Öi p─âtrunz─âtor). 3. Care amplific─â sunetele, care are rezonan╚Ť─â. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind ├«nchis─â; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) ├Änso╚Ťit de vorbire ╚Öi de muzic─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Partea sonor─â (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu r─âsunet, renumit; p. ext. preten╚Ťios, emfatic. ÔÇô Din fr. sonore, lat. sonorus.
SON├ôR, -─é, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (pline, puternice); care r─âsun─â sau face s─â r─âsune. R─âsun─â... muzica lui Chopin, c├«ntat─â pe sonore piane de concert sau pianine modeste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 9/1. M─â de╚Öteptar─â ca dintr-un vis clopotele cailor, mai sonore, cu b─âtaie mai rar─â. SADOVEANU, O. VIII 18. R├«uri de armonie Se revars─â ├«n cascade de sub degetele ei. ╚śi pe coardele sonore [ale clavirului] trece-ntreaga ei junie. MACEDONSKI, O. I 87. ÔŚŐ Und─â sonor─â, vibra╚Ťie sonor─â v. c. ÔŚŐ (Adverbial) Pa╚Öii oamenilor sun─â sonor pe caldar├«m. SADOVEANU, E. 114. Cuvintele-ntre cupe sonor se-ntreciocnesc. MACEDONSKI, O. I 257. 2. (Despre sunete, voce, r├«s) Puternic, r─âsun─âtor, plin, armonios. Parc─â nu-╚Ťi vine a crede c─â dintr-un g├«tlej a╚Öa de ginga╚Ö poate porni un sunet a╚Öa de sonor. SADOVEANU, O. VI 329. Glasul lui e cald ╚Öi sonor. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 65. [Melodia] tot cre╚Öte mai sonor─â, mai pl─âcut─â, mai frumoas─â. ALECSANDRI, P. A. 126. ÔŚŐ (Adverbial) Era vesel─â, r├«dea sonor. C. PETRESCU, S. 166. Numai izvorul c├«nt─â nostalgic ╚Öi sonor. LESNEA, C. D. 114. 3. Care amplific─â sunetele, care r─âsun─â, care are rezonan╚Ť─â. Vasile Mogrea se plimba... pe cimentul sonor. C. PETRESCU, ├Ä. II 69. Un timp se auzi numai ╚Ť─âc─ânitul monoton al ro╚Ťilor. Vuietul trenului pe poduri sonore de fier. id. C. V. 9. 4. (Lingv.; despre consoane, ├«n opozi╚Ťie cu surd) Care se produce cu vibrarea coardelor vocale, glota fiind ├«nchis─â. Sunetul ┬źd┬╗ este o dental─â sonor─â. 5. (Despre filme cinematografice, ├«n opozi╚Ťie cu mut) ├Änso╚Ťit de vorbire sau de muzic─â. Pist─â sonor─â v. pist─â (4). 6. Fig. Important, cu r─âsunet, renumit, p. ext. preten╚Ťios, emfatic. Numele sonor al divului Pompei st─âp├«nea toat─â larma aceasta vesel─â ╚Öi fericit─â. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6.
son├│r1 adj. m., pl. son├│ri; f. son├│r─â, pl. son├│re
*son├│r2 s. n.
son├│r adj. m., pl. son├│ri; f. sg. son├│r─â, pl. son├│re
PISTĂ SONÓRĂ s. v. coloană sonoră.
SONÓR adj. 1. sonic. (Tub ~.) 2. vorbit, vorbitor. (Film ~.) 3. (FON.) fonic. (Consoană ~.) 4. v. armonios. 5. intens, puternic, răsunător. (Dangătul ~ al clopotului.)
Sonor Ôëá mut, surd
SON├ôR, -─é adj. 1. Care produce sunete. ÔÖŽ Care are un sunet frumos, pl─âcut; r─âsun─âtor, plin, puternic. 2. Care propag─â, care amplific─â sunetele. 3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme) ├Änso╚Ťit de vorbire ╚Öi de muzic─â. [Cf. fr. sonore, lat. sonorus].
SON├ôR, -─é I. adj. 1. care produce sunete. ÔŚŐ care are un sunet frumos, pl─âcut; r─âsun─âtor, plin, puternic. 2. care propag─â, amplific─â sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) ├«nso╚Ťit de vorbire ╚Öi de muzic─â. II. s. n. partea sonor─â a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus)
SON├ôR ~─â (~i, ~e) 1) Care produce sunete; care r─âsun─â. Metal ~. 2) Care are un sunet armonios ╚Öi p─âtrunz─âtor. Voce ~─â. 3) Care amplific─â ╚Öi propag─â sunetele; cu rezonan╚Ť─â bun─â. Sal─â ~─â. Spa╚Ťiu ~. 4) Care ╚Ťine de sunete sau de senza╚Ťiile auditive; de natura sunetului. Vibra╚Ťie ~─â. Und─â ~─â. 5) (despre consoane) Care se articuleaz─â cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este ├«nso╚Ťit de vorbire ╚Öi muzic─â. 7) fig. Care se bucur─â de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore
sonor a. 1. care d─â sunet, cu sunete frumoase: voce sonor─â; 2. care repercuteaz─â bine sunetele: sal─â sonor─â.
*son├│r, -─â adj. (lat. son├│rus). R─âsun─âtor, plin de sunet: metal sonor; vioar─â, voce, sal─â sonor─â. Fig. Enfatic: promisiun─ş sonore. Gram. Consonante sonore, acelea la a c─âror pronun╚Ťare vibreaz─â ma─ş ├«nt├«─ş coardele vocale (r, l, m, n, b, d, g, j, v, z). V. mut.
SONOR adj. 1. sonic. (Tub ~.) 2. vorbit, vorbitor. (Film ~.) 3. (FON.) fonic. (Consoan─â ~.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, ml─âdios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.) 5. intens, puternic, r─âsun─âtor. (Dang─âtul ~ al clopotului.)
eveniment sonor, tot ceea ce eviden╚Ťiaz─â ca sunet* ├«ntr-o anumit─â unitate ╚Öi desf─â╚Öurare uniform─â de fenomene de aceea╚Öi natur─â. Orice surs─â [voce (1) sau instrument muzical sau nu] poate produce un e. ├«ntr-un asemenea context. E. se clasific─â nu numai dup─â sursele de producere a sunetului, ci ╚Öi dup─â gradul lor de determinare. ├Än natur─â, e. apar ca imprevizibile de╚Öi exist─â posibilitatea determin─ârii lor ├«n func╚Ťie de contextul fenomenelor ├«n cadrul c─ârora se produc (muzica concret─â* opereaz─â cu asemenea e. care, dac─â sunt apoi prelucrate pe band─â magnetic─â, devin determinate). ├Än muzica aleatoric─â*, e. sunt predeterminate*, momentul apari╚Ťiei lor ╚Ťin├ónd de procesul ales. Ele se pot prevedea, mai mult sau mai pu╚Ťin precis, ├«n func╚Ťie de gradul de control pe care ├«l st─âp├óne╚Öte compozitorul ╚Öi executantul ├«n acest proces. E. sunt determinate ├«n nota╚Ťia (1) tradi╚Ťional─â doar la nivel de partitur─â* deoarece ├«n executarea lucr─ârii, de fiecare dat─â, intervine timpul propriu executantului. Astfel, socotind ├«n timpul momentul ini╚Ťial 0 al pornirii lucr─ârii muzicale, e. ce vor ap─ârea pe axa temporal─â vor fi plasate diferit (cu mici abateri) la fiecare execu╚Ťie. Mai mult, producerea lor va fi ├«ntotdeauna dependent─â de varia╚Ťiile dinamice*, timbrale*, acustice etc., deci de calitatea execu╚Ťiei, de construc╚Ťia sursei sonore ╚Öi de mediul ├«n care realizeaz─â. Accep╚Ťia matematic─â a termenului (no╚Ťiune de baz─â a teoriei probabilit─â╚Ťilor) a determinat preluarea lui ├«n muzicologie* ╚Öi ├«n muzica actual─â, fiind tot mai mult ├«ntrebuin╚Ťat (de ex. ├«n muzica stochastic─â*, bazat─â pe calculul probabilit─â╚Ťilor, se refer─â la producerea pe planul ansamblului, respectiv al sonorit─â╚Ťilor globale).
obiect sonor, unul sau mai multe sunete* (o multitudine), sau alte fenomene acustice cu frecven╚Ťa* relativ determinabil─â care constituie materialul de lucru (brut) al compozitorului, din a c─ârui organizare se nasc evenimente sonore sau fenomene muzicale complexe. De╚Öi no╚Ťiunea a fost anticipat─â ├«n practica muzical─â de E. Var├Ęse, prin utilizarea blocurilor sonore (devenite ulterior clustere*), teoretic, ╚Ťine de apari╚Ťia muzicii experimentale (respectiv a muzicii concrete*) care, la ├«nceput, delimita, ÔÇ×muzica ce ne ├«nconjoar─âÔÇŁ ├«n: cea a semnalelor cosmice, a naturii (├«n sens restr├óns) ╚Öi a ÔÇ×obiectelorÔÇŁ. Odat─â cu apari╚Ťia ╚Öi perfec╚Ťionarea unor laboratoare acustice (a studiourilor de muzic─â electronic─â*), unde sunetul ÔÇ×├«╚Öi descoper─âÔÇŁ copia, se ├«ntrevede posibilitatea multiplic─ârii fenomenelor sonore. Sunetele devin, pentru prima dat─â, lucruri, put├óndu-se asambla, multiplica, transforma, conserva etc. de unde ╚Öi denumirea de o. Mai t├órziu, ideea de o. a fost l─ârgit─â prin lucr─ârile lui Xenakis, Boulez, Stockhausen, dar mai ales prin apari╚Ťia teatrului instrumental ╚Öi a teatrului muzical care demonstreaz─â c─â orice obiect poate deveni o surs─â sonor─â, deci o., bine├«n╚Ťeles ├«n limitele unor legi acustice (foarte extinse), exemple fiind lucr─ârile lui M. Kagel (Staats Theater), A. Stroe etc. Importan╚Ťa alegerii ╚Öi organiz─ârii o. se poate vedea ├«n leg─âtura acestora cu sintaxa (2) sau determinarea formei*. Respectiv, forma fiind ÔÇ×rezultatul unei inciden╚Ťe dintre o anumit─â sintax─â ╚Öi o anumit─â organizare a obiectuluiÔÇŁ (╚śt. Niculescu), este dependent─â at├ót de sintax─â c├ót ╚Öi de o. Sintaxele, put├ónd fi ÔÇ×aplicate aproape oric─âror obiecte, rezultatele fiind mereu alte formeÔÇŁ (aut. cit.) apar relativ independente de acestea. Xenakis arat─â c─â o. se pot organiza ├«n structuri ÔÇ×├«n afara timpuluiÔÇŁ (sistemul modal*, tonal*) sau structuri ÔÇ×├«n timpÔÇŁ (sistemul serial), independent de sintax─â ╚Öi form─â. Practica muzical─â ne-a ar─âtat c─â alegerea o. s-a f─âcut de obicei lu├óndu-se ├«n considerare ╚Öi zonele de audibilitate: zona rarefierii, a detaliului ╚Öi aglomer─ârii. Totodat─â s-a observat c─â indiferent de natura ╚Öi organizarea (strict─â sau liber─â) a o., ele se ├«ncadreaz─â ├«n orice lucrare muzical─â, ├«ntr-una din categoriile sintactice delimitate p├ón─â ├«n prezent. Compozitorii actuali caut─â din ce ├«n ce mai mult s─â exploreze zone ale o. din sistemul netemperat (v. natural; temperare) unde se pare c─â ├«ntre zgomot ╚Öi sunet* exist─â aspecte multiple ├«nc─â neexploatate (├«n special ├«n ceea ce se nume╚Öte forma sunetului). O defini╚Ťie cuprinz─âtoare a termenului este dat─â de ╚śt. Niculescu (├«n Rev. Muz. 3, 1973, p. 10-16): ÔÇ×Prin o. se desemneaz─â fenomenele acustice elementare cu care se opereaz─â ├«n muzic─âÔÇŁ.
SONÓR, -Ă adj. (cf. fr. sonore, lat. sonorus): în sintagma consoană sonoră (v.).
a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi mai încet.

Sonor dex online | sinonim

Sonor definitie

Intrare: sonor
sonor adjectiv