sonometrie definitie

6 definiții pentru sonometrie

SONOMETRÍE s. f. (Fon.) Tehnică de măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrului. – Din fr. sonométrie.
SONOMETRÍE s. f. (Fon.) Tehnică de măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrului. – Din fr. sonométrie.
sonometríe s. f. (sil. -tri-), art. sonometría, g.-d. art. sonometríei; pl. sonometríi
SONOMETRÍE s.f. Studiul comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului. [Gen. -iei. / < fr. sonométrie].
SONOMETRÍE s. f. studiu comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului. (< fr. sonométrie)
SONO- „sunet, zgomot”. ◊ L. sonus „sunet, zgomot” > fr. sono-, engl. id., germ. id. > rom. sono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de zgomote; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a profilului vocii; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., metodă aplicată în tratamentul surdității premature, care permite realizarea presiunii necesare pentru deschiderea trompei lui Eustache; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului (2); ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor pentru compararea înălțimii sunetelor. 2. Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă conținînd înregistrări de sunete și zgomote.

sonometrie dex

Intrare: sonometrie
sonometrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-