SONOLOCÁȚIE s. f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore. – Din fr. sonolocation.

SONOLOCÁȚIE s. f. Operație prin care se determină poziția unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. – Din fr. sonolocation.

sonolocáție (-ți-e) s. f., art. sonolocáția (-ți-a), g.-d. sonolocáții, art. sonolocáției

sonolocáție s. f. (sil. -ți-e), art. sonolocáția (sil. -ți-a), g.-d. sonolocáții, art. sonolocáției

SONOLOCÁȚIE s.f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. [< fr. sonolocation].

SONOLOCÁȚIE s. f. determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore. (< fr. sonolocation)

SONOLOCÁȚIE f. fiz. Locația unui obiect cu ajutorul undelor sonore. /<fr. sonolocation[1]