sonic definitie

16 definiții pentru sonic

BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.
BANG SÓNIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.
SÓNIC, -Ă, sonici, -e, adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau mai înaltă decît acestea. ♦ Care se referă la sunet.
sónic adj. m., pl. sónici; f. sónică, pl. sónice
sónic adj. m., pl. sónici; f. sg. sónică, pl. sónice
SÓNIC adj. v. sonor. (Tub ~.)
SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau care depășește limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique].
SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)
SÓNIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de sunete; propriu sunetelor. Viteză ~că. /<fr. sonique
*sónic, -ă adj. (d. son. Cp. cu tonic). Fiz. De sonicitate: undă sonică: care se ocupă de sonicitate: inginer sonic. Subst. Inginer sonic (ca un istoric). Adv. Pin sonicitate: oraș încălzit sonic.
SONIC adj. sonor. (Tub ~.)
BANG SONIC zgomot puternic asemănător sunetului produs de unda de șoc generată de un avion care zboară cu viteză supersonică, având o formă de propagare aproximativ conică – conul Mach – și care provoacă la altitudini mai mici de 500m efecte dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor și unele avarii clădirilor și anumitor organe ale mijloacelor tehnice.
BUBUITURĂ SONICĂ bang sonic (v.)
SÓNIC, -Ă (< fr.) adj. 1. Care ține de sunet, privitor la sunete; care utilizează sau se bazează pe sunete; sonor. ♦ Referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (Despre un sistem termic sau fizic, un procedeu etc.). Care folosește în principiu proprietățile undelor sau ale oscilațiilor mecanice din corpurile lichide sau solide; referitor la aceste unde și oscilații. ◊ Mașină s. = mașină de forță sau mașină de lucru acționată (motor s.) prin vibrații sonice sau producătoare (generator s.) de vibrații sonice.

sonic dex

Intrare: sonic
sonic adjectiv