sonetă definitie

8 definiții pentru sonetă

SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.
SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.
SONÉTĂ, sonete, s. f. Mașină de lucru alcătuită în general dintr-un berbec care alunecă pe un stîlp vertical; se întrebuințează la baterea piloților în fundul unei ape.
sonétă (utilaj) s. f., g.-d. art. sonétei; pl. sonéte
sonétă s. f., pl. sonéte
SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților2 în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette].
SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloților2 și palplanșelor în pământ. (< fr. sonnette)
SONÉTĂ ~e f. Dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate. /<fr. sonnette

sonetă dex

Intrare: sonetă
sonetă substantiv feminin