Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru sonant─â

SON├üNT─é, sonante, s. f. Consoan─â a c─ârei emisie nu comport─â niciun zgomot ╚Öi care are unele caracteristici articulatorii ╚Öi func╚Ťionale apropiate de vocale. ÔŚŐ (Adjectival) Consoan─â sonant─â. ÔÇô Din fr. sonnante.
SON├üNT─é, sonante, s. f. Consoan─â a c─ârei emisiune nu comport─â nici un zgomot ╚Öi care are unele caracteristici articulatorii ╚Öi func╚Ťionale apropiate de vocale. ÔŚŐ (Adjectival) Consoan─â sonant─â. ÔÇô Din fr. sonnante.
SON├üNT─é, sonante, s. f. (Lingv.) Consoan─â care poate fi centru de silab─â. ├Än interjec╚Ťia ┬źpst┬╗ consoana s este o sonant─â.
sonántă s. f., g.-d. art. sonántei; pl. sonánte
SON├üNT─é s.f. Consoan─â a c─ârei emisiune este asem─ân─âtoare cu a vocalelor ╚Öi care, ├«n anumite limbi, poate fi centru de silab─â. ÔÖŽ adj. Consoan─â sonant─â. [< fr. sonnante].

Sonant─â dex online | sinonim

Sonant─â definitie

Intrare: sonant─â
sonant─â substantiv feminin