Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru son

SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de m─âsur─â a t─âriei sunetelor. 2. S. n. (Livr., ├«nv.) Sunet; ton. ÔÇô Din fr. son, lat. sonus.
SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de m─âsur─â a t─âriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. ÔÇô Din fr. son, lat. sonus.
SON, sonuri, s. n. (Astăzi rar) Sunet; ton. Asupra sonurilor de clopot au venit amestecîndu-se cîntările buciumelor. SADOVEANU, B. 270. Confuzul son se pare a promite abia începutul cîntecului. HASDEU, I. V. 177. Cîte o privighetoare pribagă... sloboade niște sonuri tînjitoare și regulate. NEGRUZZI, S. I 197.
son1 (unitate de m─âsur─â) s. m., pl. soni
son2 (sunet, ton) (livr., înv.) s. n., pl. sónuri
son (unitate de m─âsur─â) s. m., pl. soni
son (sunet) s. n., pl. s├│nuri
SON s. v. sunet, ton, tonalitate.
SON- Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) sunetÔÇŁ, ÔÇ×sonorÔÇŁ. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].
SON s.m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii sunetelor, egal─â cu intensitatea unui sunet cu frecven╚Ťa de 1000 de hertzi ╚Öi cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].
SON s.n. Sunet, ton. [Pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus].
SON2 s. m. unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii sunetelor, egal─â cu intensitatea unui sunet cu frecven╚Ťa de 1000 de hertzi ╚Öi intensitatea auditiv─â de 40 de foni. (< fr. son)
SON1 s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus)
SON3(O)-/SONA- elem. ÔÇ×sunet, zgomotÔÇŁ. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)
SON2 ~i m. fiz. Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii sunetelor. /<fr. son, lat. sonus
SON1 ~uri m. livr. Fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, lat. sonus
son n. sunet: sonurile limbei, sonurile muzicei.
*son n., pl. ur─ş (lat. sonus, rud─â cu ngr. t├│nos, ton. V. sonic). Sunet (├«n gram. ╚Öi muz.).
son s. v. SUNET. TON. TONALITATE.
son I. (< sp. son sau son montuno) Dans popular al negrilor cubanezi, alc─âtuit din dou─â sec╚Ťiuni contrastante ritmic ╚Öi agogic* (refren* ╚Öi ÔÇ×montunoÔÇŁ), executat de c─âtre un solist* vocal, grup coral ╚Öi orch. cu componen╚Ť─â tipic latino-amer.: tres, chitar─â*, maracas*, g├╝iro*, bongos*, marimbafon*. Dansul, atestat documentar ├«nc─â din sec. 16, a cunoscut o rapid─â r─âsp├óndire ├«ncep├ónd de prin 1920. II. (< fr. son; germ. Son). Unitate de m─âsur─â pentru senza╚Ťia subiectiv─â de intensitate sonor─â. V. bel.
sons harmoniques (cuv. fr.) v. armonice, sunete.
Son, -ea, -escu v. Samson 3.

Son dex online | sinonim

Son definitie

Intrare: son (u.m.)
son u.m. substantiv masculin
Intrare: son (sunet)
son sunet substantiv neutru
Intrare: Son
Son