somptuozitate definitie

11 definiții pentru somptuozitate

SOMPTUOZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este somptuos, fast, eleganță, lux; splendoare. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. somptuosité.
SOMPTUOZITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este somptuos, fast, eleganță, lux; splendoare. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. somptuosité.
SOMPTUOZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este somptuos; lux, splendoare. Ceea ce sporește impresia de fast și mai mult este somptuozitatea draperiilor încrucișate. CAMIL PETRESCU, O. II 410. Acești miliardari duc o viață de somptuozitate, de un lux nebun, care întrece închipuirea omenească. GHEREA, ST. CR. II 316.
somptuozitáte (somp-tu-o-) s. f., g.-d. art. somptuozitắții
somptuozitáte s. f. (sil. somp-tu-o-), g.-d. art. somptuozității
SOMPTUOZITÁTE s. 1. v. fast. 2. eleganță, lux. (~ unui interior.)
SOMPTUOZITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este somptuos; splendoare, măreție, lux. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. somptuosité].
SOMPTUOZITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este somptuos; splendoare, lux. (< fr. somptuosité, lat. somptuositas)
SOMPTUOZITÁTE f. Caracter somptuos. [G.-D. somptuozității; Sil.-tu-o-] /<fr. somptuosité
*sumptuozitáte f. (lat. sumptuosis, -átis). Mare lux: sumptuozitatea unuĭ ospăț.
SOMPTUOZITATE s. 1. fast, lux, măreție, pompă, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. eleganță, lux. (~ unui interior.)

somptuozitate dex

Intrare: somptuozitate
somptuozitate substantiv feminin
  • silabisire: somp-tu-o-