somnolență definitie

12 definiții pentru somnolență

SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.
SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.
SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și trezie; moleșeală, toropeală. Cădea într-o somnolență care-i aromea conștiința. C. PETRESCU, A. 379. Sus soarele începe acum să se ridice... Poetul cade iarăși în dulcea-i somnolență. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 176.
somnolénță s. f., g.-d. art. somnolénței
somnolénță s. f., g.-d. art. somnolénței
SOMNOLÉNȚĂ s. v. ațipire.
SOMNOLÉNȚĂ s.f. Stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. [Cf. fr. somnolence, lat. somnolentia].
SOMNOLÉNȚĂ s. f. stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. (< fr. somnolence, lat. somnolentia)
SOMNOLÉNȚĂ ~e f. 1) Stare intermediară între somn și veghe. 2) fig. Lipsă de activitate; inactivitate. /<fr. somnolence
somnolență f. 1. starea mijlocie între somn și veghiere; 2. dispozițiune obișnuită de a dormi.
*somnolénță f., pl. e (lat. somnolentia). Somn pe jumătate, starea omuluĭ care nu e treaz, nici adormit bine. Fig. Moleșeală, toropeală, indolență: somnolența unuĭ popor.
SOMNOLENȚĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

somnolență dex

Intrare: somnolență
somnolență substantiv feminin