SOMNÍE s. f. (Rar) Somnolență. – Somn2 + suf. -ie.

SOMNÍE s. f. (Rar) Somnolență. – Somn2 + suf. -ie.

SOMNÍE, somnii, s. f. Somnolență. Stătu o vreme ca într-o somnie, cugetînd la felurite lucruri nedeslușite. SADOVEANU, O. A. II 175. Totuși în acest răstimp, în sufletul amînduror fraților care ascultau, se împletea un cîntec stins, abia auzit, ca în somnie. id. N. P. 126. Toate acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros și leagănă în somnie auzul aromit. ODOBESCU, S. III 19.

somníe (rar) s. f., art. somnía, g.-d. somníi, art. somníei

somníe s. f., art. somnía, g.-d. art. somníei; pl. somníi

SOMNÍE s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.

somnie s. v. AȚIPEALĂ. AȚIPIRE. DORMITARE. MOȚĂIALĂ. MOȚĂIRE. MOȚĂIT. MOȚĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENȚĂ. TOROPEALĂ.