SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre plăcile mici, dure și lucioase, de natură tegumentară, care, suprapunându-se parțial, acoperă corpul celor mai mulți pești, al celor mai multe reptile, picioarele păsărilor și anumite părți ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile plăci de metal din care sunt făcute armurile sau anumite obiecte de podoabă. 2. Fiecare dintre frunzulițele care acoperă și apără bulbii, mugurii și alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezintă o secțiune transversală făcută într-o fibră de lână. 4. Fig. (Pop.) Murdărie, jeg care se depune pe piele, în formă de mici cruste. 5. (În sintagma) Solz de pește = un fel de instrument muzical popular, format dintr-un solz de pește, maleabil, pe care executantul îl introduce între buza de jos și partea inferioară a dinților, punându-l în vibrație prin coloană de aer a respirației. – Refăcut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „monedă de aur”).

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre plăcile mici, dure și lucioase, de natură tegumentară, care, suprapunându-se parțial, acoperă corpul celor mai mulți pești, al celor mai multe reptile, picioarele păsărilor și anumite părți ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile plăci de metal din care sunt făcute armurile sau anumite obiecte de podoabă. 2. Fiecare dintre frunzulițele care acoperă și apără bulbii, mugurii și alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezintă o secțiune transversală făcută într-o fibră de lână. 4. Fig. (Pop.) Murdărie, jeg care se depune pe piele, în formă de mici cruste. – Refăcut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „monedă de aur”).

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre micile plăci dure și lucioase care, suprapunîndu-se parțial unele peste altele, acoperă corpul celor mai mulți pești și reptile, picioarele păsărilor și anumite părți ale corpului unor mamifere. Solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzui în lumina piezișă a soarelui. SADOVEANU, O. III 654. Se puse deci de o curăță [mreana] de solzi. ISPIRESCU, L. 280. Șarpe lung cu solzii verzi. ALECSANDRI, P. P. 11. (În basme) Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele. EMINESCU, O. I 85. (Folosit la țară pentru cîntat, în loc de frunză) Într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît. SADOVEANU, B. 144. Dar unul cînta cu solzul. PĂSCULESCU, L. P. 212. ◊ Fig. Grăind așa domol prin pacea nopții, s-au apropiat de prunduri pustii și în fund s-au văzut licărind solzii de valuri ai vadului. SADOVEANU, N. P. 34. S-a pornit apoi vreme rea cu vînturi reci și lapoviță, care îmbrăca copacii în solzi strălucitori de gheață. I. BOTEZ, ȘC. 70. ◊ Loc. adv. În solzi = așezat ca solzii, acoperindu-se în parte unul pe altul. (Fig.) [Bistrița] își rostogolește în solzi pînza scînteietoare. RUSSO, O. 104. 2. Fiecare dintre frunzulițele care acoperă și apără bulbii, mugurii și alte organe ale plantelor. Crinul se înmulțește, tăindu-se solzii. La TDRG. 3. Fiecare dintre micile plăci de metal din care sînt formate armurile sau anumite obiecte de podoabă. Stăpîna casei, îmbrăcată într-o rochie neagră de mătasă ușoară, încinsă peste mijloc cu un colan lucrat în solzi auriți, stătea în picioare dinaintea mea. HOGAȘ, M. N. 20. 4. Stratul exterior pe care-l prezintă o secțiune transversală făcută într-o fibră de lînă. Prin solzi, lîna se distinge ușor de celelalte fibre textile. 5. Fig. (Popular) Murdărie, jeg care se depune pe piele în formă de mici cruste. Dar eu, frate, mult mă tem De căzlariul [ = eunucul] din harem... Buzat, negru, ras pe cap Și cu solzii mari de crap. ALECSANDRI, P. P. 106. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (sau a face să-i cadă cuiva) solzii de pe ochi = a deveni (sau a face pe cineva să devină) dintr-o dată conștient de realitate. După aceea i-or cădea solzii de pe ochi, și are să se mire el singur de ce i-a fost drag. SADOVEANU, F. J. 337. O, Alah bun și prea milostiv, a cuvîntat cu pătrundere Mehmet, închinîndu-se spre răsărit, fă să cadă solzii de pe ochii neștiutorului! id. O. L. 216.

solz s. m., pl. solzi

solz s. m., pl. solzi

solz (-zi), s. m. – 1. Placă mică tegumentară; scuamă. – 2. Lamă, placă de metal al unei armuri. – 3. Pulbere pe aripile fluturilor. – 4. (Arg.) Bani. Origine necunoscută. Der. din lat. sǒlĭdum (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 302; Philippide, Principii, 148; Pușcariu, Dacor., VII, 480; Pușcariu, Lr., 187) sau din sl. slŭzŭ „muci” (Cihac, II, 354; Candrea), care apare o singură dată cu sensul de „solz”, neconsolidat în sl., nu pare posibil, în primul rînd pentru că pentru că asemenea caz pl. ar trebui să fie *solji, ca mînz, piez sau, ca în cazul lui viteaz, breaz etc. Prezența lui -zi pledează în favoarea unei creații, expresive, deși ideea sa nu este clară. Cf. bulz. – Der. solzi, vb. (a acoperi cu solzi); solzos, adj. (acoperit cu un strat ca de solzi).

SOLZ ~i m. 1) Fiecare dintre plăcile mici, de natură osoasă sau cornoasă, care protejează corpul peștilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apără unele părți ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crustă mică de rapăn pe piele. /cf. sl. slozu

solz m. 1. oscioare lătărețe, lucioase și tari, ce acoper pielea peștilor; 2. pl. Mold. un fel de eczemă pe capul pruncilor. [Slav. SLUZŬ, solz].

solz m.. pl. zĭ (cp. cu vsl. slozŭ, bg. sîrb. sluz, mucozitate. P. pl. cp. (cu bulz). Pl. 1) Plăcĭ care acopere corpu celor maĭ mulțĭ peștĭ și reptile: Foaĭe verde, solz de pește (Izv. Iun. 1919, 4) Șarpe lung cu solziĭ verzĭ (P. P.). 2) Olane saŭ bucățĭ de tinichea în formă de solz la acoperiș. 3) Lame care apără oare-care organe vegetale. 4) Un fel de eczemă pe capu pruncilor (Cînd e maĭ intensă se numește impetigine).

solz de pește, pseudoinstrument (v. instrumente), pe care executanții îl introduc între buza de jos și parte inferioară a danturii, punându-l în vibrație prin coloana de aer a expirației.