solvent definitie

21 definiții pentru solvent

SOLVÉNT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.
SOLVÉNT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.
SOLVÉNT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe; dizolvant. – Din engl. solvent.
SOLVÉNT2, -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.
SOLVÉNT1, solvenți, s. m. Substanță chimică (de obicei lichidă) care are capacitatea de a dizolva alte substanțe în masa ei; dizolvant.
SOLVÉNT2, -Ă, solvenți, -te, adj. (În vechea organizare școlară, despre elevi, în opoziție cu bursier; și substantivat) (Elev) care plătea taxă de frecvență sau de internat. Am fost primit solvent în internatul liceului «Sf. Sava». GALACTION, O. I 13.
solvént1 adj. m., pl. solvénți; f. solvéntă, pl. solvénte
solvént2 s. m., pl. solvénți
solvént adj. m., s. m., pl. solvénți; f. sg. solvéntă, pl. solvénte
SOLVÉNT adj. v. solvabil.
SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant.
SOLVÉNT s.m. Substanță (lichidă) în care se pot dizolva alte substanțe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].
SOLVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].
SOLVÉNT1 s. m. substanță pentru dizolvarea altor substanțe; dizolvant. (< engl. solvent)
SOLVÉNT2, -Ă I. adj., s. m. f. (elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent)
SOLVÉNT1 ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /
SOLVÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent
solvent m. elev cu plată.
*solvént, -ă adj. și s. (lat. sólvens, -éntis, d. solvere, a plăti). Plătitor, cu plată (în opoz. cu bursier): elev solvent, un solvent.
SOLVENT adj. (FIN.) solvabil. (Debitor ~.)
SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

solvent dex

Intrare: solvent (adj.)
solvent adjectiv
Intrare: solvent (s.m.)
solvent substantiv masculin