Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru solvent

SOLV├ëNT1, solven╚Ťi, s. m. Substan╚Ť─â chimic─â (lichid─â) care are proprietatea de a dizolva ├«n masa ei alte substan╚Ťe; dizolvant. ÔÇô Din engl. solvent.
SOLV├ëNT2, -─é, solven╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre elevi, studen╚Ťi; adesea substantivat) Care pl─âte╚Öte taxe de frecven╚Ť─â sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. ÔÇô Din germ. Solvent.
SOLV├ëNT1, solven╚Ťi, s. m. Substan╚Ť─â chimic─â (lichid─â) care are proprietatea de a dizolva ├«n masa ei alte substan╚Ťe; dizolvant. ÔÇô Din engl. solvent.
SOLV├ëNT2, -─é, solven╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre elevi, studen╚Ťi; adesea substantivat) Care pl─âte╚Öte taxe de frecven╚Ť─â sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. ÔÇô Din germ. Solvent.
SOLV├ëNT1, solven╚Ťi, s. m. Substan╚Ť─â chimic─â (de obicei lichid─â) care are capacitatea de a dizolva alte substan╚Ťe ├«n masa ei; dizolvant.
SOLV├ëNT2, -─é, solven╚Ťi, -te, adj. (├Än vechea organizare ╚Öcolar─â, despre elevi, ├«n opozi╚Ťie cu bursier; ╚Öi substantivat) (Elev) care pl─âtea tax─â de frecven╚Ť─â sau de internat. Am fost primit solvent ├«n internatul liceului ┬źSf. Sava┬╗. GALACTION, O. I 13.
solv├ęnt1 adj. m., pl. solv├ęn╚Ťi; f. solv├ęnt─â, pl. solv├ęnte
solv├ęnt2 s. m., pl. solv├ęn╚Ťi
solv├ęnt adj. m., s. m., pl. solv├ęn╚Ťi; f. sg. solv├ęnt─â, pl. solv├ęnte
SOLVÉNT adj. v. solvabil.
SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant.
SOLV├ëNT s.m. Substan╚Ť─â (lichid─â) ├«n care se pot dizolva alte substan╚Ťe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].
SOLV├ëNT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Elev, student) care pl─âte╚Öte taxa de frecven╚Ť─â sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente ÔÇô care poate pl─âti].
SOLV├ëNT1 s. m. substan╚Ť─â pentru dizolvarea altor substan╚Ťe; dizolvant. (< engl. solvent)
SOLV├ëNT2, -─é I. adj., s. m. f. (elev, student) care pl─âte╚Öte taxa de frecven╚Ť─â sau de internat. II. adj. solvabil. (< germ. Solvent)
SOLV├ëNT1 ~╚Ťi m. 1) Substan╚Ť─â, mai ales lichid─â, care are proprietatea de a dizolva alte substan╚Ťe; dizolvant. 2) Lichid ├«n care un corp este dizolvat. /
SOLV├ëNT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Elev care pl─âte╚Öte taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent
solvent m. elev cu plat─â.
*solv├ęnt, -─â adj. ╚Öi s. (lat. s├│lvens, -├ęntis, d. solvere, a pl─âti). Pl─âtitor, cu plat─â (├«n opoz. cu bursier): elev solvent, un solvent.
SOLVENT adj. (FIN.) solvabil. (Debitor ~.)
SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant.

Solvent dex online | sinonim

Solvent definitie

Intrare: solvent (adj.)
solvent adjectiv
Intrare: solvent (s.m.)
solvent substantiv masculin