soluțiune definitie

16 definiții pentru soluțiune

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă, de a ieși dintr-un impas etc. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
SOLUȚIÚNE s. f. v. soluție.
SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
SOLUȚIÚNE s. f. v. soluție.
SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice în proporții care pot varia și dintre care una este de multe ori fluidă. Scot din butoaiele cu soluții caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA, A. Î. 105. ◊ Soluție solidă v. solid. 2. Modalitate de a ieși dintr-un impas, de a dezlega o problemă, de a rezolva o dificultate. Guvernul țarist nu era în stare să dea problemei țăranilor o soluție definitivă și echitabilă. SADOVEANU, E. 230. Ți-am spus singura soluție, dacă-ți convine. C. PETRESCU, C. V. 133. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. REBREANU, R. I 50. ♦ (Mat.) Metodă de a rezolva o problemă; p. ext. rezultatul obținut. (Atestat în forma soluțiune) Grigoriu era absorbit în soluțiunea ecuației sale, care numaidecît trebuia să iasă egală cu zero. HOGAȘ, H. 71. 3. (În expr.) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. – Variantă: (învechit) soluțiúne s. f.
SOLUȚIÚNE s. f. v. soluție.
solúție (-ți-e) s. f., art. solúția (-ți-a), g.-d. art. solúției; pl. solúții, art. solúțiile (-ți-i-)
solúție s. f. (sil. -ți-e), art. solúția (sil. -ți-a), g.-d. art. solúției; pl. solúții, art. solúțiile (sil. -ți-i-)
SOLÚȚIE s. 1. (CHIM.) soluție coloidală = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) rădăcină. (~ unei ecuații cu o necunoscută.) 5. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme încurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)
SOLÚȚIE s.f. 1. Amestec omogen format din două sau mai multe substanțe, dintre care una este de obicei lichidă. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obținut. ♦ Fel de a dezlega o problemă, o dificultate; rezolvare. 3. Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].
SOLÚȚIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații. ◊ rezolvare a unei situații, a unei dificultăți. 3. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)
SOLÚȚIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din două sau mai multe substanțe. 2) Lichid care conține o substanță solidă dizolvată. 3) Mod de rezolvare a unei dificultăți, a unei probleme. 4) mat. Răspuns la o problemă. [G.-D. soluției; Sil. -ți-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis
soluți(un)e f. 1. desnodământul unei dificultăți, răspuns la o problemă; 2. ceea ce termină o afacere; 3. separațiunea părților: soluțiune de continuitate; 4. dizolvare: sare în soluțiune; 5. lichidul ce rezultă din această soluțiune: o soluțiune de alaun.
*soluțiúne f. (lat. solutío, -ónis. V. ab- și di-soluțiune, re-zoluțiune). Risipirea unuĭ corp solid într’un lichid, disolvare: soluțiunea zahăruluĭ în apă. Lichidu care conținea un corp disolvat: soluțiune de acid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a uneĭ probleme. – Și -úție.
SOLUȚIE s. 1. (CHIM.) soluție coloidală = sol. 2. (TEHN.) metodă, procedeu, sistem. (~ de turnare.) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, rezultat. (~ unei probleme.) 4. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 5. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)
solúție-tip s. f. 1977 Rezolvare generală v. subramură (din soluție + tip)

soluțiune dex

Intrare: soluție
soluțiune
soluție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e