Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru solu╚Ťie

SOL├Ü╚ÜIE, solu╚Ťii, s. f. 1. Amestec omogen compus din dou─â sau mai multe substan╚Ťe chimice (dintre care una este de obicei lichid─â) dispersate la scar─â molecular─â ├«n diverse propor╚Ťii. 2. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problem─â, de a ie╚Öi dintr-un impas etc. ÔÖŽ R─âspuns la o problem─â. 3. (├Än sintagma) Solu╚Ťie de continuitate = ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii; separare a p─âr╚Ťilor care mai ├«nainte erau legate ├«ntre ele sau continue. [Var.: (├«nv.) solu╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
SOLU╚ÜI├ÜNE s. f. v. solu╚Ťie.
SOL├Ü╚ÜIE, solu╚Ťii, s. f. 1. Amestec omogen compus din dou─â sau mai multe substan╚Ťe chimice (dintre care una este de obicei lichid─â) dispersate la scar─â molecular─â ├«n diverse propor╚Ťii. 2. Opera╚Ťie mintal─â care, analiz├ónd o pluralitate, o complexitate de elemente care se ├«ntrep─âtrund, rezolv─â o dificultate, o problem─â teoretic─â sau practic─â; ansamblul deciziilor ╚Öi actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problem─â. ÔÖŽ R─âspuns la o problem─â. 3. (├Än sintagma) Solu╚Ťie de continuitate = ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii; separare a p─âr╚Ťilor care mai ├«nainte erau legate ├«ntre ele sau continue. [Var.: (├«nv.) solu╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
SOLU╚ÜI├ÜNE s. f. v. solu╚Ťie.
SOL├Ü╚ÜIE, solu╚Ťii, s. f. 1. Amestec omogen compus din dou─â sau mai multe substan╚Ťe chimice ├«n propor╚Ťii care pot varia ╚Öi dintre care una este de multe ori fluid─â. Scot din butoaiele cu solu╚Ťii caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA, A. ├Ä. 105. ÔŚŐ Solu╚Ťie solid─â v. solid. 2. Modalitate de a ie╚Öi dintr-un impas, de a dezlega o problem─â, de a rezolva o dificultate. Guvernul ╚Ťarist nu era ├«n stare s─â dea problemei ╚Ť─âranilor o solu╚Ťie definitiv─â ╚Öi echitabil─â. SADOVEANU, E. 230. ╚Üi-am spus singura solu╚Ťie, dac─â-╚Ťi convine. C. PETRESCU, C. V. 133. S-a ├«ntors din str─âin─âtate cu capul plin de planuri ├«ndr─âzne╚Ťe ╚Öi cu solu╚Ťii sigure pentru toate greut─â╚Ťile. REBREANU, R. I 50. ÔÖŽ (Mat.) Metod─â de a rezolva o problem─â; p. ext. rezultatul ob╚Ťinut. (Atestat ├«n forma solu╚Ťiune) Grigoriu era absorbit ├«n solu╚Ťiunea ecua╚Ťiei sale, care numaidec├«t trebuia s─â ias─â egal─â cu zero. HOGA╚ś, H. 71. 3. (├Än expr.) Solu╚Ťie de continuitate = ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii; separare a p─âr╚Ťilor care mai ├«nainte erau legate ├«ntre ele sau continue. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) solu╚Ťi├║ne s. f.
SOLU╚ÜI├ÜNE s. f. v. solu╚Ťie.
sol├║╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. sol├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. sol├║╚Ťiei; pl. sol├║╚Ťii, art. sol├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
sol├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. sol├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. sol├║╚Ťiei; pl. sol├║╚Ťii, art. sol├║╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
SOL├Ü╚ÜIE s. 1. (CHIM.) solu╚Ťie coloidal─â = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) r─âd─âcin─â. (~ unei ecua╚Ťii cu o necunoscut─â.) 5. clarificare, deslu╚Öire, dezlegare, elucidare, explicare, explica╚Ťie, l─âmurire, limpezire, precizare, rezolvare, solu╚Ťionare, (├«nv.) pliroforie, r─âspicare, (fig.) cheie, desc├ólcire. (~ unei probleme ├«ncurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (~ pentru ├«ndreptarea unei situa╚Ťii.)
SOL├Ü╚ÜIE s.f. 1. Amestec omogen format din dou─â sau mai multe substan╚Ťe, dintre care una este de obicei lichid─â. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul ob╚Ťinut. ÔÖŽ Fel de a dezlega o problem─â, o dificultate; rezolvare. 3. Solu╚Ťie de continuitate = ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii; separare a p─âr╚Ťilor care mai ├«nainte erau legate ├«ntre ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].
SOL├Ü╚ÜIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mul╚Ťi componen╚Ťi. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecua╚Ťii sau a unui sistem de ecua╚Ťii. ÔŚŐ rezolvare a unei situa╚Ťii, a unei dificult─â╚Ťi. 3. ~ de continuitate = ├«ntrerupere ├«n desf─â╚Öurarea normal─â a unui fenomen ori proces; (med.) separa╚Ťie a ╚Ťesuturilor care ├«n mod normal sunt ├«n continuare; t─âietur─â, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)
SOL├Ü╚ÜIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din dou─â sau mai multe substan╚Ťe. 2) Lichid care con╚Ťine o substan╚Ť─â solid─â dizolvat─â. 3) Mod de rezolvare a unei dificult─â╚Ťi, a unei probleme. 4) mat. R─âspuns la o problem─â. [G.-D. solu╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis
solu╚Ťi(un)e f. 1. desnod─âm├óntul unei dificult─â╚Ťi, r─âspuns la o problem─â; 2. ceea ce termin─â o afacere; 3. separa╚Ťiunea p─âr╚Ťilor: solu╚Ťiune de continuitate; 4. dizolvare: sare ├«n solu╚Ťiune; 5. lichidul ce rezult─â din aceast─â solu╚Ťiune: o solu╚Ťiune de alaun.
*solu╚Ťi├║ne f. (lat. solut├şo, -├│nis. V. ab- ╚Öi di-solu╚Ťiune, re-zolu╚Ťiune). Risipirea unu─ş corp solid ├«ntrÔÇÖun lichid, disolvare: solu╚Ťiunea zah─ârulu─ş ├«n ap─â. Lichidu care con╚Ťinea un corp disolvat: solu╚Ťiune de acid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a une─ş probleme. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.
SOLU╚ÜIE s. 1. (CHIM.) solu╚Ťie coloidal─â = sol. 2. (TEHN.) metod─â, procedeu, sistem. (~ de turnare.) 3. (MAT.) dezlegare, r─âspuns, rezultat. (~ unei probleme.) 4. clarificare, deslu╚Öire, dezlegare, elucidare, explicare, explica╚Ťie, l─âmurire, limpezire, precizare, rezolvare, solu╚Ťionare, (├«nv.) pliroforie, r─âspicare, (fig.) cheie, desc├«lcire. (~ unei probleme ├«ncurcate.) 5. remediu, (fig.) leac. (~ pentru ├«ndreptarea unei situa╚Ťii.)
sol├║╚Ťie-tip s. f. 1977 Rezolvare general─â v. subramur─â (din solu╚Ťie + tip)

Solu╚Ťie dex online | sinonim

Solu╚Ťie definitie

Intrare: solu╚Ťie
solu╚Ťiune
solu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e