SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Care ține de solstițiu, privitor la solstițiu. [Pr.: -ți-al] – Din fr. solsticial, lat. solstitialis.

SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Care ține de solstițiu, privitor la solstițiu. [Pr.: -ți-al] – Din fr. solsticial, lat. solstitialis.

SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Referitor la solstițiu, al solstițiului, de solstițiu. Punct solstițial.

solstițiál (-ți-al) adj. m., pl. solstițiáli; f. solstițiálă, pl. solstițiále

solstițiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. solstițiáli; f. sg. solstițiálă, pl. solstițiále

SOLSTIȚIÁL, -Ă adj. Al solstițiului, referitor la solstițiu. [Pron. -ți-al. / cf. fr. solsticial].

SOLSTIȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de solstițiu; propriu solstițiului. [Sil. sol-sti-ți-al] /<lat. solstitialis, fr. solsticial

*solstițiál, -ă adj. (lat solstitialis). Relativ la solstițiĭ: puncte solstițiale.