solonceac definitie

6 definiții pentru solonceac

SOLONCEÁC, solonceacuri, s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.
SOLONCEÁC s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.
solonceác (-ceac) s. n., pl. solonceácuri
solonceác s. n. (sil. -ceac), pl. solonceácuri
SOLONCEÁC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonțak
SOLONCEÁC (< rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale cu un conținut ridicat de săruri solubile, în special cloruri și sulfați, acumulate în cantități mari într-un orizont aflat la suprafață sau în apropiere de suprafață (orizont salic) și formate în condițiile unui climat arid, semiarid, uneori și semiumed, ca urmare a evaporării intense a apei din stratul acvifer în sectoare cu drenaj slab; au fertilitate naturală foarte scăzută fiind acoperite cu vegetație sărăcăcioasă, halofilă.

solonceac dex

Intrare: solonceac
solonceac substantiv neutru
  • silabisire: -ceac