Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru solo

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â (sau parte a ei) conceput─â pentru un singur instrument sau pentru o singur─â voce. ÔÖŽ (Adjectival) Care se execut─â f─âr─â acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singur─â persoan─â. II. S. m. Solist. ÔÇô Din it. solo.
S├ôLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compozi╚Ťie muzical─â (sau parte a ei) conceput─â pentru un singur instrument sau pentru o singur─â voce. ÔÖŽ (Adjectival) Care se execut─â f─âr─â acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singur─â persoan─â. II. S. m. invar. Solist. ÔÇô Din it. solo.
S├ôLO1 s. n. invar. 1. Compozi╚Ťie muzical─â (sau parte a ei) conceput─â pentru un singur instrument sau pentru o singur─â voce (cu sau f─âr─â acompaniament). Solo pentru vioar─â. ÔÖŽ (Adjectival) F─âr─â acompaniament. Bucat─â scris─â pentru vioar─â solo. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singur─â persoan─â. ╚śti╚Ťi c├«t e de frumoas─â; ╚Öti╚Ťi ce pl─âte╚Öte ├«ntr-o adunare; ╚Öti╚Ťi de se mai poate afla alta s─â fac─â solo mai bine la un contradan╚Ť. NEGRUZZI, S. I 75.
S├ôLO2, soli, s. m. Solist. Cantat─â pentru cor, soli ╚Öi orchestr─â. Ôľş Instrument pentru solo ╚Öi orchestr─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2740.
!s├│lo1 adj. invar.
!s├│lo2 s. n., art. s├│loul; pl. s├│louri
s├│lo (solist) s. m. invar.
s├│lo (compozi╚Ťie muzical─â, dans) s. n. invar.
SÓLO s. invar. solist.
S├ôLO s.n. 1. Bucat─â muzical─â scris─â pentru o singur─â voce sau pentru un singur instrument. ÔÖŽ (adj.) F─âr─â acompaniament. 2. Dans executat de o singur─â persoan─â. // Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×unicÔÇŁ, ÔÇ×singurÔÇŁ. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].
S├ôLO s. n. inv. 1. partitur─â destinat─â unui singur interpret. (adj.) f─âr─â acompaniament. 2. episod dintr-o lucrare muzical─â mai ampl─â executat de un singur c├ónt─âre╚Ť sau de un singur instrumentist. 3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator. (< it., fr. solo)
S├ôLO1 n. invar. 1) Compozi╚Ťie muzical─â (sau parte a ei) destinat─â pentru a fi interpretat─â de un singur vocalist sau instrumentist. 2) Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singur─â persoan─â. /<fr., it. solo
S├ôLO2 adj. invar. ╚Öi adverbial Care se execut─â f─âr─â a fi ├«nso╚Ťit de un instrument sau de o alt─â voce. /<fr., it. solo
solo n. bucat─â de muzic─â pentru o singur─â voce sau pentru un singur instrument.
*s├│lo n. f─âr─â pl. sau pl. solur─ş (it. solo, singur). Muz. Bucat─â muzical─â c├«ntat─â de o singur─â gur─â sa┼ş dintrÔÇÖun singur instrument cu sa┼ş f─âr─â acompaniamentu altor persoane.
SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)
solo (cuv. it. ÔÇ×singurÔÇŁ), indica╚Ťie ├«n partitur─â* ce desemneaz─â deta╚Öarea solistic─â* temporar─â a unui interpret vocal sau instrumentist dintr-o partid─â (1). Revenirea solistului* la partida comun─â se face prin tutti (2), a due, a tre (1). V. ╚Öi divisi.
tasto solo (loc. it. ÔÇ×tast─â singur─âÔÇŁ), indica╚Ťie utilizat─â ├«n epoca basului cifrat*, ├«n cazul uneia sau mai multor note ce trebuiau executate f─âr─â acorduri sau acompaniament*. ├Än cazul unei singure note izolate, indica╚Ťia se reducea la un zero (4) scris deasupra notei. Abrev.: t.s.
solo adj. invar., adv. singur; de unul singur.

Solo dex online | sinonim

Solo definitie

Intrare: solo
solo substantiv masculin invariabil