solo definitie

19 definiții pentru solo

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.
SÓLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.
SÓLO1 s. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce (cu sau fără acompaniament). Solo pentru vioară. ♦ (Adjectival) Fără acompaniament. Bucată scrisă pentru vioară solo. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. Știți cît e de frumoasă; știți ce plătește într-o adunare; știți de se mai poate afla alta să facă solo mai bine la un contradanț. NEGRUZZI, S. I 75.
SÓLO2, soli, s. m. Solist. Cantată pentru cor, soli și orchestră. ▭ Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740.
!sólo1 adj. invar.
!sólo2 s. n., art. sóloul; pl. sólouri
sólo (solist) s. m. invar.
sólo (compoziție muzicală, dans) s. n. invar.
SÓLO s. invar. solist.
SÓLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].
SÓLO s. n. inv. 1. partitură destinată unui singur interpret. (adj.) fără acompaniament. 2. episod dintr-o lucrare muzicală mai amplă executat de un singur cântăreț sau de un singur instrumentist. 3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator. (< it., fr. solo)
SÓLO1 n. invar. 1) Compoziție muzicală (sau parte a ei) destinată pentru a fi interpretată de un singur vocalist sau instrumentist. 2) Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singură persoană. /<fr., it. solo
SÓLO2 adj. invar. și adverbial Care se execută fără a fi însoțit de un instrument sau de o altă voce. /<fr., it. solo
solo n. bucată de muzică pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
*sólo n. fără pl. sau pl. solurĭ (it. solo, singur). Muz. Bucată muzicală cîntată de o singură gură saŭ dintr’un singur instrument cu saŭ fără acompaniamentu altor persoane.
SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)
solo (cuv. it. „singur”), indicație în partitură* ce desemnează detașarea solistică* temporară a unui interpret vocal sau instrumentist dintr-o partidă (1). Revenirea solistului* la partida comună se face prin tutti (2), a due, a tre (1). V. și divisi.
tasto solo (loc. it. „tastă singură”), indicație utilizată în epoca basului cifrat*, în cazul uneia sau mai multor note ce trebuiau executate fără acorduri sau acompaniament*. În cazul unei singure note izolate, indicația se reducea la un zero (4) scris deasupra notei. Abrev.: t.s.
solo adj. invar., adv. singur; de unul singur.

solo dex

Intrare: solo
solo substantiv masculin invariabil