SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie. 2. (Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din bg., sb. solnica.

SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie. 2. (Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește la masă sarea (sau piperul); conținutul vasului. La toată mișcarea i se părea c-a vărsat un pahar, ori c-a răsturnat vreo solniță. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. I-am vărsat aseară o solniță întreagă. ALECSANDRI, T. 369. ♦ (Popular) Vas (de lemn) în care se ține sarea la bucătărie. 2. Cavitatea de deasupra ochilor la cai.

sólniță s. f., g.-d. art. sólniței; pl. sólnițe

sólniță s. f., g.-d. art. sólniței; pl. sólnițe

SÓLNIȚĂ s. (pop.) sărăriță, (reg.) ocniță, sarniță, sărărie, sărător, sărelniță, (Munt., Dobr. și prin Mold.) sărar, (prin Maram. și Bucov.) slatină, (Ban.) solăriță. (Și-a mai pus sare în mâncare din ~.)

SÓLNIȚĂ s. v. piuliță.

sólniță (-țe), s. f. – Vas mic cu sare. Bg., sb., slov. solnica (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 347; Conev 64).

SÓLNIȚĂ ~e f. 1) Vas mic în care se ține și se servește sarea la masă. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<bulg., sb. solnica

solniță f. vas mic pentru sare pe masă. [Bulg. SOLNIȚŬ (din SOL, sare)].

sólniță f., pl. e (bg. solnica, d. solĭ, sare. V. solărit, slănină, slatină, rasol; sare. Cp. cu piperniță, varniță, zaharniță). Mic vas de ținut sarea (orĭ și piperu) pe masă.

solniță s. v. PIULIȚĂ.

SOLNIȚĂ s. (pop.) sărăriță, (reg.) ocniță, sarniță, sărărie, sărător, sărelniță, (Munt., Dobr. și prin Mold.) sărar, (prin Maram. și Bucov.) slatină, (Ban.) solăriță. (Și-a mai pus sare în mîncare din ~.)