Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru solitudine

SOLIT├ÜDINE s. f. (Livr.) Singur─âtate, izolare (├«n care se afl─â cineva). ÔÇô Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.
SOLIT├ÜDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singur─âtate, izolare (├«n care se afl─â cineva). ÔÇô Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.
SOLITÚDINE s. f. Singurătate, izolare. Deși înclinat către solitudine, el nu fugea de prietenie. CĂLINESCU, E. 112. Se trezise deodată printre miile și miile de trecători, într-o solitudine care-l apăsa. C. PETRESCU, O. P. I 13.
solit├║dine (livr.) s. f., g.-d. art. solit├║dinii
solit├║dine s. f., g.-d. art. solit├║dinii
SOLITÚDINE s. v. izolare, singurătate.
SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude].
SOLITÚDINE s. f. singurătate, izolare. (< fr. solitude, lat. solitudo)
SOLIT├ÜDINE ~i f. 1) Situa╚Ťie solitar─â; singur─âtate. 2) Loc solitar. [G.-D. solitudinii] /<lat. solitudo, ~inis, it. solitudine, fr. solitude
solitudine f. singur─âtate.
*solit├║dine f. (lat solit├║do, -├║dinis). Singur─âtate.
solitudine s. v. IZOLARE. SINGUR─éTATE.

Solitudine dex online | sinonim

Solitudine definitie

Intrare: solitudine
solitudine substantiv feminin