SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.

SOLITÓN s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.

solitón s. n.

solitón s. (fiz.) ◊ „Rezultatele recente sunt apariția în teorie a unei noi particule, solitonul.” Cont. 27 IV 79 p. 7 //format cu -on, după modelul lui electron//