SOLITARÍSM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism.

SOLITARÍSM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism.

SOLITARÍSM s. n. (Livresc) Tendință de izolare.

solitarísm (livr.) s. n.

solitarísm s. n.

SOLITARÍSM s.n. (Liv.) Tendință de izolare. [< solitar + -ism].

SOLITARÍSM s. n. tendință patologică de izolare. (< fr. solitarisme)

SOLITARÍSM n. livr. Tendință spre singurătate, spre o viață izolată. /solitar + suf. ~ism