Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru solitarism

SOLITAR├ŹSM s. n. (Livr.) Tendin╚Ť─â, ├«nclina╚Ťie a cuiva de a se izola de oameni, de a tr─âi ├«n izolare. ÔÇô Solitar + suf. -ism.
SOLITAR├ŹSM s. n. (Livr.) Tendin╚Ť─â, ├«nclina╚Ťie a cuiva de a se izola de oameni, de a tr─âi ├«n izolare. ÔÇô Solitar + suf. -ism.
SOLITAR├ŹSM s. n. (Livresc) Tendin╚Ť─â de izolare.
solitar├şsm (livr.) s. n.
solitar├şsm s. n.
SOLITAR├ŹSM s.n. (Liv.) Tendin╚Ť─â de izolare. [< solitar + -ism].
SOLITAR├ŹSM s. n. tendin╚Ť─â patologic─â de izolare. (< fr. solitarisme)
SOLITAR├ŹSM n. livr. Tendin╚Ť─â spre singur─âtate, spre o via╚Ť─â izolat─â. /solitar + suf. ~ism

Solitarism dex online | sinonim

Solitarism definitie

Intrare: solitarism
solitarism substantiv neutru