Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru solistic

SOL├ŹSTIC, -─é, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execut─â de un solist. ÔÇô Solist + suf. -ic.
SOL├ŹSTIC, -─é, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execut─â de un solist. ÔÇô Solist + suf. -ic.
SOL├ŹSTIC, -─é, solistici, -e, adj. (Neobi╚Önuit) Care pune accentul pe interpretarea, pe executarea solistului. Stilul solistic al unui concert de pian. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/4.
sol├şstic adj. m., pl. sol├şstici; f. sol├şstic─â, pl. sol├şstice
sol├şstic adj. m., pl. sol├şstici; f. sg. sol├şstic─â, pl. sol├şstice
SOL├ŹSTIC, -─é adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. [Cf. germ. solistisch].
SOL├ŹSTIC, -─é adj. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. (< germ. solistisch)
SOL├ŹSTIC ~c─â (~ci, ~ce) rar Care este executat de un solist. /solist + suf. ~ic
solistic, caracter ~, tr─âs─âtur─â distinctiv─â a unui fragment dintr-o lucrare muzical─â, ├«n care un singur interpret iese ├«n prim plan fa╚Ť─â de restul ansamblului*, prin virtuozitate*, importan╚Ť─â expozitiv─â, tematic─â, melodic─â etc. V. solo; solist.

Solistic dex online | sinonim

Solistic definitie

Intrare: solistic
solistic adjectiv