SOLIPSÍSM s. n. Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.

SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.

SOLIPSÍSM s. n. Teorie idealistă subiectivă, potrivit căreia nu există decît omul și conștiința lui, restul lumii fiind creat de conștiința și de reprezentarea eului gînditor.

solipsísm s. n.

solipsísm s. n.

SOLIPSÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. [< fr. solipsisme, cf. lat. solus – singur, ipse – însuși].

SOLIPSÍSM s. n. concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. (< fr. solipsisme)

SOLIPSÍSM n. Concepție filozofică conform căreia singura realitate ar fi omul și conștiința lui, iar tot restul lumii există numai în conștiința individului. /<fr. solipsisme