13 definiții pentru soliloc
SOLILÓC s. n. v. solilocviu. SOLILÓCVIU, solilocvii, s. n. (
Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [
Var.:
solilóc s. n.] – Din
fr. soliloque. SOLILÓC, solilocuri,
s. n. (
Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din
fr. soliloque. SOLILÓC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.
solilócviu / solilóc (
livr.)
s. n.,
pl. solilócvii / solilócuri
solilóc s. n., pl. solilócuri
SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).
SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin). Soliloc dex online | sinonim
Soliloc definitie
Intrare: solilocviu
soliloc substantiv neutru