soliloc definitie

13 definiții pentru soliloc

SOLILÓC s. n. v. solilocviu.
SOLILÓCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [Var.: solilóc s. n.] – Din fr. soliloque.
SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
SOLILÓC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.
solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri
solilóc s. n., pl. solilócuri
SOLÍLOC s. v. monolog.
SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio
soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).
soliloc s. v. MONOLOG.
SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin).

soliloc dex

Intrare: solilocviu
soliloc substantiv neutru
solilocviu