SOLIFLUCȚIÚNE s. f. v. solifluxiune.

SOLIFLUXIÚNE s. f. Proces de alunecare lentă a solului pe pantele mici ca urmare a îmbibării cu apă a depozitelor superficiale. [Pr.: -xi-u-. – Var.: soliflucțiúne s. f.] – Din fr. solifluction, solifluxion.

SOLIFLUCȚIÚNE s. f. v. solifluxiune.

SOLIFLUXIÚNE s. f. Proces de alunecare lentă a solului pe pantele mici ca urmare a îmbibării cu apă a depozitelor superficiale. [Pr.: -xi-u-. – Var.: soliflucțiúne s. f.] – Din fr. solifluction, solifluxion.

solifluxiúne (-li-flu-xi-u-) s. f., g.-d. art. solifluxiúnii

solifluxiúne s. f. (sil. -flu-xi-u-), g.-d. art. solifluxiúnii; pl. solifluxiúni

SOLIFLUCȚIÚNE s.f. v. solifluxiune.

SOLIFLUXIÚNE s.f. Alunecare lentă a solului; curgere de teren. [Pron. -xi-u-, var. soliflucțiune s.f. / < fr. solifluxion, engl. solifluction].

SOLIFLUXIÚNE s. f. alunecare lentă a solului. (< fr. solifluxion)

SOLIFLUXIÚNE ~i f. Alunecare lentă a solului ca urmare a îmbinării cu apă. [G.-D. solifluxiunii; Sil. flu-xi-u-] /<fr. solifluxion