solicitudine definitie

12 definiții pentru solicitudine

SOLICITÚDINE s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.
SOLICITÚDINE, solicitudini, s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.
SOLICITÚDINE s. f. Atitudine plină de grijă și afecțiune; atenție prevenitoare și susținută. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut. CĂLINESCU, E. O. I 244. Mi-ar părea rău, dragă prietene, dacă vreodată ai socoti convorbirea noastră din astă-seară drept altceva decît este. O solicitudine prietenească. C. PETRESCU, A. 374.
solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii
solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii
SOLICITÚDINE s. 1. amabilitate, atenție, bunăvoință, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)
SOLICITÚDINE s.f. Atitudine plină de afecțiune, de bunăvoință și de grijă; atenție binevoitoare. [< fr. sollicitude, cf. lat. sollicitudo].
SOLICITÚDINE s. f. atitudine binevoitoare, plină de afecțiune, de bunăvoință față de cineva. (< fr. sollicitude, lat. sollicitudo)
SOLICITÚDINE ~i f. Comportare plină de atenție, grijă, bunăvoință, amabilitate. [G.-D. solicitudinii] /<fr. sollicitude, lat. sollicitudo, ~inis
solicitudine f. îngrijire afectuoasă, preocupațiune.
*solicitúdine f. (lat. sollicitúdo, -údinis). Grijă, atențiune: solicitudine de mamă. V. incurie.
SOLICITUDINE s. 1. amabilitate, atenție, bunăvoință, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

solicitudine dex

Intrare: solicitudine
solicitudine substantiv feminin