SOLICITÁ, solícit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITÁ, solícit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. Se mai sfătui... și cu directorul liceului, iar rezultatul fu o petiție către Ministerul Instrucției, în care solicita o bursă de stat. REBREANU, P. S. 39. ♦ A ruga, a invita pe cineva să... Am fost solicitat să colaborez la «Viața Romînească». SADOVEANU, E. 180. 2. A atrage, a provoca. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și de putința lor de înțelegere... Amintirile și Poveștile, opere eminamente artistice, nu erau făcute să solicite interesul lor. SADOVEANU, E. 96. Puțini cărturari din generația mea s-au simțit solicitați de marile idealuri care frămîntă omenirea. id. ib. 31. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice sau chimice (de tracțiune, de torsiune, de apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. – Accentuat și: (prez. ind.) solicít.

solicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 solícită; conj. prez. 3 să solícite

solicitá vb., ind. prez. 1 sg. solícit, 3 sg. și pl. solícită; conj. prez. 3 sg. și pl. solícite

SOLICITÁ vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acțiune importantă.) 5. v. pofti. 6. v. suscita.

SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].

SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)

A SOLICITÁ solícit tranz. 1) A cere cu insistență. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. /<fr. soliciter, lat. sollicitare

solicità v. 1. a cere cu stăruință: a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori.

*solícit, a -á v. tr. (lat. sollicito, -áre). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruință: a solicita un ajutor. Fac demersurĭ ca să obțin un post, o favoare: a solicita un post.

SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. a apela, a cere, a recurge, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 3. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 4. a chema. (Îl ~ la o mare acțiune.) 5. a invita, a pofti, a ruga. (Îl ~ să intre.) 6. a deștepta, a produce, a provoca, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.)