Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru solfegiu

SOLF├ëGIU, solfegii, s. n. Mic─â pies─â muzical─â f─âr─â cuvinte, compus─â ├«n vederea exerci╚Ťiilor; exerci╚Ťiu vocal executat f─âr─â cuvinte, menit s─â dezvolte auzul ╚Öi deprinderea de a citi notele muzicale. ÔÇô Din it. solfeggio.
SOLF├ëGIU, solfegii, s. n. Mic─â pies─â muzical─â f─âr─â cuvinte, compus─â ├«n vederea exerci╚Ťiilor; exerci╚Ťiu vocal executat f─âr─â cuvinte, menit s─â dezvolte auzul ╚Öi deprinderea de a citi notele muzicale. ÔÇô Din it. solfeggio.
SOLF├ëGIU, solfegii, s. n. Mic─â pies─â muzical─â f─âr─â cuvinte, compus─â exclusiv ├«n vederea exerci╚Ťiilor; exerci╚Ťiu vocal pentru dezvoltarea auzului ╚Öi a deprinderii de a c├«nta pe note.
solf├ęgiu [giu pron. giu] s. n., art. solf├ęgiul; pl. solf├ęgii, art. solf├ęgiile (-gi-i-)
solf├ęgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. solf├ęgiul; pl. solf├ęgii, art. solf├ęgiile (sil. -gi-i-)
SOLFÉGIU s. (MUZ.) (înv.) paralaghie.
SOLF├ëGIU s.n. Mic─â pies─â muzical─â compus─â pentru exerci╚Ťii; exerci╚Ťiu vocal f─âr─â cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solf├Ęge].
SOLF├ëGIU s. n. (muz.) 1. mic─â pies─â vocal─â f─âr─â cuvinte, creat─â pentru exerci╚Ťii. 2. exerci╚Ťiu ├«n intonarea notelor cu pronun╚Ťarea denumirilor lor silabice, s─â dezvolte auzul, sim╚Ťul melodic ╚Öi ritmic. (< it. solfeggio)
SOLF├ëGIU ~i n. Scurt─â pies─â muzical─â care serve╚Öte pentru exerci╚Ťii. [Sil. -giu] /<it. solfeggio, fr. solfege
solfegiu n. lec╚Ťiune de muzic─â vocal─â.
*solf├ęgi┼ş n. (it. solfeggio). Ac╚Ťiunea de a solfegia. Culegere gradat─â de note ╚Öi de buc─â╚Ť─ş muzicale p. studiu muzici─ş. V. paralaghie.
SOLFEGIU s. (MUZ.) (înv.) paralaghie.
solfegiu (< it. solfeggio < it. solfa ÔÇ×note* muzicaleÔÇŁ) 1. Compozi╚Ťie* didactic─â creat─â pentru exerci╚Ťii vocale de citire a muzicii ╚Öi a not─ârii ei pentru dicteu*. 2. Disciplin─â de baz─â pentru descifrarea melodiilor ╚Öi pentru a dezvolta auzul ╚Öi sim╚Ťul fraz─ârii (2) ├«n elementele sale esen╚Ťiale (ritm*, dinamic─â (1), culoare ╚Öi stil*), cu ajutorul solfegierii*. Presupune o bun─â cunoa╚Ötere a teoriei* generale a muzicii ╚Öi cuprinde dou─â p─âr╚Ťi: a) intonarea notelor pronun╚Ť├ónd denumirile silabelor ├«n m─âsura* indicat─â la cheie* sau numai scand├ónd aceste denumiri, f─âr─â a le c├ónta, ╚Öi b) dictarea muzical─â (dicteul) ╚Öi notarea respectiv─â, dup─â auz. Se deosebe╚Öte de vocaliz─â*, care se execut─â pronun╚Ť├ónd numai vocale, ├«n general pe un num─âr mare de note. Exist─â o vast─â literatur─â cuprinz├ónd s., compuse de speciali╚Öti vechi ╚Öi moderni ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├óntul c├óntului (N. Vaccai, P. Concone, G. Crescentini, F. Abt, G. Duprez, Luetgen, I. Dumitrescu ╚Ö.a.).

Solfegiu dex online | sinonim

Solfegiu definitie

Intrare: solfegiu
solfegiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu