SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. (Înv.) Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara.

SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și bioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara.

solfatáră (înv.) s. f., g.-d. art. solfatárei; pl. solfatáre

solfatáră s. f., pl. solfatáre

SOLFATÁRĂ s.f. Emanație de gaze de natură vulcanică, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare].

SOLFATÁRĂ s. f. emanație vulcanică de gaze, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. (< fr. solfatare, it. solfatara)

solfatară f. mină de sulf.

*solfatáră f., pl. e (it. solfatara. V. sulf). Teren de unde ĭese vapori sulfuroșĭ: cea maĭ celebră solfatară e cea de la Pozzuoli (Italia), unde ceĭ vechĭ credeaŭ că-ĭ intrarea iaduluĭ.