Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru solfatar─â

SOLFAT├üR─é, solfatare, s. f. (├Änv.) Emana╚Ťie vulcanic─â constituit─â mai ales din vapori de ap─â, hidrogen sulfurat ╚Öi dioxid de carbon. ÔÇô Din fr. solfatare, it. solfatara.
SOLFAT├üR─é, solfatare, s. f. Emana╚Ťie vulcanic─â constituit─â mai ales din vapori de ap─â, hidrogen sulfurat ╚Öi bioxid de carbon. ÔÇô Din fr. solfatare, it. solfatara.
solfatáră (înv.) s. f., g.-d. art. solfatárei; pl. solfatáre
solfatáră s. f., pl. solfatáre
SOLFAT├üR─é s.f. Emana╚Ťie de gaze de natur─â vulcanic─â, con╚Ťin├ónd o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat ╚Öi mici cantit─â╚Ťi de vapori de ap─â. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare].
SOLFAT├üR─é s. f. emana╚Ťie vulcanic─â de gaze, con╚Ťin├ónd o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat ╚Öi mici cantit─â╚Ťi de vapori de ap─â. (< fr. solfatare, it. solfatara)
solfatar─â f. min─â de sulf.
*solfat├ír─â f., pl. e (it. solfatara. V. sulf). Teren de unde ─şese vapori sulfuro╚Ö─ş: cea ma─ş celebr─â solfatar─â e cea de la Pozzuoli (Italia), unde ce─ş vech─ş credea┼ş c─â-─ş intrarea iadulu─ş.

Solfatar─â dex online | sinonim

Solfatar─â definitie

Intrare: solfatar─â
solfatar─â substantiv feminin