solemn definitie

13 definiții pentru solemn

SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.
SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârșit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreț, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.
SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. Care are un caracter de ceremonie, plin de fast, sărbătoresc; p. ext. important, serios, grav. Concertul e un moment solemn, și oamenii simpli respectă arta în chip instinctiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/1. Urcă treptele tribunei cu ținută solemnă. PAS, Z. IV 184. Cînd vorbește omul pe piatră de mormînt, E drept să se asculte solemnul său cuvînt. ALECSANDRI, T. II 192. Ființa funcționarilor civili și militari, toți înmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Fig. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. VLAHUȚĂ, O. A- 408. ◊ (Adverbial) Mi s-a prezentat solemn, înclinîndu-se și rostindu-și numele. SADOVEANU, A. L. 5. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă. REBREANU, R. I 207. ♦ Desăvîrșit; intens, profund. Se făcu tăcere solemnă, ca și cînd ar fi fîlfîit deasupra capetelor o pagină de istorie. VORNIC, P. 230. ♦ (Mai ales despre fenomene ale naturii) Măreț, grandios, maiestos. La solemnul ceas al răsăritului, toate căsuțele care găzduiau pe orășeni dormeau, cu ferestrele orbite de storuri. SADOVEANU, O. VI 518. În solemna încremenire a firii, nu se mișca, încet și gînditor, decît doar chipul meu tăiat în umbră pe fundul de lumină al adîncului pădurilor din dreapta. HOGAȘ, M. N. 92.
solémn adj. m., pl. solémni; f. solémnă, pl. solémne
solémn adj. m., pl. solémni; f. sg. solémnă, pl. solémne
SOLÉMN adj., adv. 1. adj. v. festiv. 2. adv. v. sărbătorește. 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un jurământ ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. v. ceremonios. 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.) 12. adv. v. maestoso.
SOLÉMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfânt, sacru. 2. Important, măreț; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].
SOLÉMN adj. (și adv.) 1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, măreț; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis)
SOLÉMN ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este celebrat cu pompă, cu fast; sărbătoresc; festiv. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un caracter măreț; plin de afecțiune; emfatic. Ton ~. 3) (despre acte judiciare) Care se încheie conform unui anumit ceremonial; însoțit de anumite formalități festive. /<lat. sollemnis, it. solenne
solemn a. 1. însoțit de ceremonii publice; serbare solemnă; 2. fig. grav, maiestos; 3. pompos: intrare solemnă; 4. autentic: act solemn; 5. emfatic: ton solemn.
*solémn, -ă adj. (lat. sollemnís și sollennis, scris și solemnis, solennis, din *sollus tot, fie-care, și annus, în vechime *amnus, an; fr. solennel, it. solenne). Celebrat pin ceremoniĭ publice: sărbare solemnă. Fig. Grav, maĭestuos, pompos: moment solemn, audientă, intrare solemnă. însoțit de acte saŭ de formalitățĭ care daŭ o importanță considerabilă: act solemn. Enfatic: ton solemn. Adv. În mod solemn.
SOLEMN adj., adv. 1. adj. festiv, sărbătoresc, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. festiv, sărbătorește. (Străzile sînt împodobite ~.) 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfînt. (Un jurămînt ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. ceremonios, protocolar, reverențios. (Atitudine ~.) 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.)
SOLÉMN, -Ă adj. (< lat. solemnis): în sintagma stil solemn (v.).

solemn dex

Intrare: solemn
solemn adjectiv