solecism definitie

11 definiții pentru solecism

SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). – Din fr. solécisme, lat. soloecismus.
SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). – Din fr. solécisme, lat. soloecismus.
SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă în vorbirea literară. Petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme și de solecisme. NEGRUZZI, S. I 281.
solecísm s. n., pl. solecísme
solecísm s. n., pl. solecísme
SOLECÍSM s.n. Greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). [< fr. solécisme, cf. gr. soloikismos < Soloi – oraș din Cilicia, colonie ateniană unde se vorbea o greacă incorectă].
SOLECÍSM s. n. greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). (< fr. solécisme, lat. solecismus)
solecism n. eroare de sintaxă.
*solecízm n., pl. e (lat. soloecismus, vgr. soloikismós, d. orașu Soli [colonie a Atenienilor în Cilicia], aĭ căreĭ locuitorĭ îșĭ stricase limba față de cea din Atena). Gre- șală contra sintaxeĭ literare, ca: e doŭă zile (Munt.) îld. sînt orĭ îs doŭă zile saŭ trebuĭe de făcut (Mold.) îld. trebuĭe (să fie) făcut orĭ trebuĭe să se facă. V. barbarizm.
SOLECÍSM s. n. (< fr. solécisme, lat. solecismus, cf. gr. soloikismos < Soloi, oraș în Cilicia, colonie ateniană, unde se vorbea o greacă incorectă): greșeală de sintaxă în vorbirea literară; abatere neintenționată de la forma normală, folosită mai ales de scriitorii latini. Rezultă din nerespectarea regulilor sintactice de către vorbitori, ca o consecință a lipsei de cultură sau a necunoașterii limbii de către aceștia. În concepția celor vechi (greci și latini), s. dă stilului colorit individual, reprezintă o podoabă stilistică.
solecism (< Soles, colonie grecească în Cilicia, unde se vorbea greșit grecește), în retorică și în gramatică, nume generic pentru hiperbat, elipsă și pleonasm, ca viciu de exprimare (Q., vol. I, p. 61) (A). În prozodie, abatere, de obicei, de la flexiune, pusă în serviciul realizării unei rime sau a ritmului: „... mii de stele se adun... drept frumos și bun”. (Eminescu) „Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune” (id.).

solecism dex

Intrare: solecism
solecism substantiv neutru