Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru solecism

SOLEC├ŹSM, solecisme, s. n. Gre╚Öeal─â de sintax─â (neadmis─â de normele limbii literare). ÔÇô Din fr. sol├ęcisme, lat. soloecismus.
SOLEC├ŹSM, solecisme, s. n. Gre╚Öeal─â de sintax─â (neadmis─â de normele limbii literare). ÔÇô Din fr. sol├ęcisme, lat. soloecismus.
SOLEC├ŹSM, solecisme, s. n. Gre╚Öeal─â de sintax─â ├«n vorbirea literar─â. Peti╚Ťia ce v-a f─âcut era plin─â de barbarisme ╚Öi de solecisme. NEGRUZZI, S. I 281.
solec├şsm s. n., pl. solec├şsme
solec├şsm s. n., pl. solec├şsme
SOLEC├ŹSM s.n. Gre╚Öeal─â de sintax─â (├«n vorbirea literar─â). [< fr. sol├ęcisme, cf. gr. soloikismos < Soloi ÔÇô ora╚Ö din Cilicia, colonie atenian─â unde se vorbea o greac─â incorect─â].
SOLEC├ŹSM s. n. gre╚Öeal─â de sintax─â (├«n vorbirea literar─â). (< fr. sol├ęcisme, lat. solecismus)
solecism n. eroare de sintax─â.
*solec├şzm n., pl. e (lat. soloecismus, vgr. soloikism├│s, d. ora╚Öu Soli [colonie a Atenienilor ├«n Cilicia], a─ş c─âre─ş locuitor─ş ├«╚Ö─ş stricase limba fa╚Ť─â de cea din Atena). Gre- ╚Öal─â contra sintaxe─ş literare, ca: e do┼ş─â zile (Munt.) ├«ld. s├«nt or─ş ├«s do┼ş─â zile sa┼ş trebu─şe de f─âcut (Mold.) ├«ld. trebu─şe (s─â fie) f─âcut or─ş trebu─şe s─â se fac─â. V. barbarizm.
SOLEC├ŹSM s. n. (< fr. sol├ęcisme, lat. solecismus, cf. gr. soloikismos < Soloi, ora╚Ö ├«n Cilicia, colonie atenian─â, unde se vorbea o greac─â incorect─â): gre╚Öeal─â de sintax─â ├«n vorbirea literar─â; abatere neinten╚Ťionat─â de la forma normal─â, folosit─â mai ales de scriitorii latini. Rezult─â din nerespectarea regulilor sintactice de c─âtre vorbitori, ca o consecin╚Ť─â a lipsei de cultur─â sau a necunoa╚Öterii limbii de c─âtre ace╚Ötia. ├Än concep╚Ťia celor vechi (greci ╚Öi latini), s. d─â stilului colorit individual, reprezint─â o podoab─â stilistic─â.
solecism (< Soles, colonie greceasc─â ├«n Cilicia, unde se vorbea gre╚Öit grece╚Öte), ├«n retoric─â ╚Öi ├«n gramatic─â, nume generic pentru hiperbat, elips─â ╚Öi pleonasm, ca viciu de exprimare (Q., vol. I, p. 61) (A). ├Än prozodie, abatere, de obicei, de la flexiune, pus─â ├«n serviciul realiz─ârii unei rime sau a ritmului: ÔÇ×... mii de stele se adun... drept frumos ╚Öi bunÔÇŁ. (Eminescu) ÔÇ×Se-nmul╚Ťesc semnele rele, se-mpu╚Ťin faptele buneÔÇŁ (id.).

Solecism dex online | sinonim

Solecism definitie

Intrare: solecism
solecism substantiv neutru