soldiu definitie

2 intrări

14 definiții pentru soldiu

SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.
ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.
SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.
ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.
SÓLDIU, soldii, s. m. Veche monedă italienească, care a circulat în trecut și în țările noastre; p. ext. ban de mică valoare (v. lăscaie). Erau toți fără nici un soldiu. GHICA, A. 714. Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună. BĂLCESCU, O. II 278.
ȘOLDÍU, -ÍE, șoldit, adj. Șoldit. Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. ◊ (Adverbial, în legătură cu verbe de mișcare) Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) înclinat într-o parte, strîmb. Dincoace de pod era împrejmuirea bisericii Domnița Bălașa, lîngă care se afla o magherniță șoldie. PAS, L. I 135. (Adverbial) Irino mamă, ți-ai pus rochia cu gura sucită, șorțul șoldiu. DELAVRANCEA, H. T. 155.
sóldiu [diu pron. diu] s. m., art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (-di-ii)
șoldíu (pop.) adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi
sóldiu s. m. [-diu pron. -diu], art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (sil. -di-ii)
șoldíu adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi
ȘOLDÍU adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, șchiopătat, șoldit.
șoldiu a. beteag de un picior, spetit (despre cai): iapă șoldie de piciorul drept.
șoldíŭ, -íe adj. (d. șold). Deșelat, spetit, cu șoldu stricat: ĭapă șoldie. De om saŭ de animal șoldit: mers șoldiŭ. Adv. A merge șoldiŭ.
șoldiu adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. ȘCHIOPĂTAT. ȘOLDIT.

soldiu dex

Intrare: șoldiu
șoldiu adjectiv
Intrare: soldiu
soldiu substantiv masculin
  • pronunție: -diu pr. -dĭu