Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru soldățel

SOLDĂȚEL, soldăței, s. m. Diminutiv al lui soldat. – Soldat + suf. -el.
SOLDĂȚÉL, soldăței, s. m. Diminutiv al lui soldat. – Soldat + suf. -el.
SOLDĂȚÉL, soldăței, s. m. Diminutiv al lui soldat. La umbră de stejerel, Frumos doarme-un soldățel. MAT. FOLK. 358. Bate vîntu salcia, Se pornește tabăra, Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei. SEVASTOS, C. 120.
soldățél s. m., pl. soldățéi, art. soldățéii
soldățél s. m., pl. soldáței, art. soldățéii
SOLDĂȚÉL s. (Transilv.) cătănioară, cătăniță, cătănuță.
SOLDĂȚEL s. (Transilv.) cătănioară, cătăniță, cătănuță.
soldățel, soldăței s. m. cubuleț de pâine cu unt, gem sau mezeluri dat la masă copiilor mici.

soldățel definitie

soldățel dex

Intrare: soldățel
soldățel