SOLÁR2, -Ă, solari, -e,
adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ◊ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din
fr. solaire, lat. solaris. SOLÁRIU, solarii,
s. n. 1.. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare.
2. (Mai ales la
pl.; în forma solar) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. [
Var.:
solár (
pl. solare)
s. n.] – Din
fr.,
lat. solarium. SOLÁR, -Ă, solari, -e,
adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din
fr. solaire, lat. solaris. SOLÁRIU, solarii,
s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din
fr.,
lat. solarium. SOLÁR, -Ă, solari, -e,
adj. Care se referă la soare, de soare, al soarelui, în raport cu soarele. Energie solară ▭ Adio cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare, în zare, Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. ◊ An solar = interval de timp în care se săvîrșește o revoluție completă a pămîntului în jurul soarelui. Tabele solare = tablouri cu ajutorul cărora se calculează poziția soarelui. Cadran solar, ciclu solar, coroană solară, plex solar, sistem solar, spectru solar
v. c. ◊
Fig. Norocul îi apărea în astă-seară ca un arhanghel solar. GALACTION, O. I 150. ♦ (Rar) Al sorilor, al aștrilor. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68.
SOLÁRIU, solarii,
s. n. Teren sau încăpere specială unde se fac băi de soare. În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2752.
*solár2 (seră)
s. n.,
pl. soláre
solár1 adj. m.,
pl. solári;
f. soláră,
pl. soláre
soláriu (spațiu pentru băi de soare) [riu
pron. riu]
s. n.,
art. soláriul;
pl. solárii,
art. soláriile (-ri-i-)
solár adj. m., pl. solári; f. sg. soláră, pl. soláre soláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (sil. -ri-i-) CADRAN SOLÁR s. v. ceas solar. MICROSCOP SOLÁR s. v. telescop. SOLÁR adj. v. astral, sideral. SOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].
SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium].
SOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (
fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)
SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium)
solár (-ri), s. m. (
Înv.) Sărar, vînzător de sare.
Sl. solarĭ (Tiktin). –
Der. solăriță,
s. f. (bir pe sare),
sec. XVII,
înv.; solăriță,
s. f. (Banat, solniță).
SOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de Soare; propriu Soarelui. Energie ~ă. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris SOLÁRIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac băi de soare. /<fr., lat. solarium solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare. solar a. ce ține de soare: căldură solară;
sistemă solară, totalitatea și dispozițiunea corpurilor cerești cari se învârtesc în jurul soarelui.
2) *solár, -ă adj. (lat. solaris, d. sol, soare). De soare, al soareluĭ: rază solară, an solar.
Sistema solară, corpurile care-șĭ au locu și se învîrtesc în prejuru soareluĭ. V.
cadran. 1) solár m. (vsl. solarĭ, d. solĭ, sare. V. solniță). Doc. Cărăuș de sare.
CADRAN SOLAR s. (ASTRON.) ceas solar. microscop solar s. v. TELESCOP. solar adj. v. ASTRAL. SIDERAL. SOLAR adj. (ASTRON.) planetar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.) solár, -ă adj. Care utilizează energia solară ◊ „Vilă solară. Prima locuință din R.F. Germania alimentată cu energie solară a fost inaugurată nu de mult în localitatea Aachen.” R.l. 20 VI 75 p. 6. ◊ „În 1976-77 s-au realizat și s-au dat în funcțiune primele case solare sistem pasiv și activ la Câmpina [...] Televizor alimentat de o baterie cu pilă solară (SUA)” R.l. 26 VI 79 p. 6 (cf. fr. solaire; DMC 1970; DN, DEX, DN3 – alt sens) SOLÁR, -Ă, (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Care aparține Soarelui, referitor la Soare (ex. activitate s., coroană s., erupție s., furtună s., pete s., timp s., zi s. etc.). ◊ Radiație s. = radiație emisă de Soare, care cuprinde componente din toate domeniile spectrale ale radiației electromagnetice, îndeosebi ale luminii. O parte a r.s. este absorbită de atmosferă, încălzind-o sau ionizând-o, o altă parte (r.s. difuză) este împrăștiată de moleculele aerului sau ale vaporilor de apă, de pulberi etc., iar cea mai mare parte (r.s. directă) ajunge pe suprafața Pământului. Sistemul s. = sistemul planetar. 2. S. n. Solariu.