SOFRAGÍU s. m. v. sufragiu1.

SOFRAGÍU s. m. v. sufragiu1.

SOFRÁGIU s. m. v. sufragiu1.

SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (În trecut) Om de serviciu care servea la masă. Acu împăratu-o auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămînță, să semene și împăratu. I. CR. II 172. – Variantă: sofragíu (ALECSANDRI, T. I 178) s. m.

sofragiu m. îngrijitor de masă și tacâmuri (într’o casă boierească): unde să găsesc eu talgere, cocoană?... că nu-s sofragiu AL. [Turc. SOFRADJI].

sofragíŭ și su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.