SOFRÁ, sofrale,
s. f. (
Înv.) Masă mică, circulară și foarte joasă, la care se mânca stând pe divan. – Din
tc. sofra. SOFRÁ, sofrale,
s. f. (
Înv.) Masă mică, circulară și foarte joasă, la care se mânca stând pe divan. – Din
tc. sofra. sofrá (
înv.) (so-fra)
s. f.,
art. sofráua,
g.-d. art. sofrálei;
pl. sofrále,
art. sofrálele
sofrá s. f. (sil. -fra), art. sofráua, g.-d. art. sofrálei; pl. sofrále sofrá (-ále), s. f. – Măsuță joasă pentru mîncare. –
Mr. sufră.
Tc. sofra, din
arab. süfret „provizii de drum” (Șeineanu, II, 324; Lokotsch 1937),
cf. ngr. σοφρᾶς,
alb.,
bg.,
sb. sofrá. –
Der. sofragiu (
var. sufragiu),
s. m. (om de serviciu, ospătar), din
tc. sofraci,
cf. ngr. σοφραντζής,
bg.,
sb. sofradžija; sufragerie (
var. sofragerie),
s. f. (cameră unde se servește masa).
Cf. sufertaș.
sofrá, sofrále, s.f. 1. (înv.) masă mică circulară, și foarte joasă, la care se mânca stând pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină. 2. ghizd (la fântână).
șófră, șófre, s.f. (reg.) pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie cu gura oblică, ce trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean, obleț. sofrà f. mescioară rotundă, cu picoarele scurte, pe care se mânca șezând împrejur pe divan (după moda turcească): cine păzește sofraua, mănâncă ciorbaua PANN. [Turc. SOFRÀ, sac de proviziuni care servă totdeodată de pânză sau de masă pe care se pun bucatele].
sofrá f. (turc. sofra, pop. sufra, masă de mîncare, sac cu proviziuni, față de masă, d. ar. sufret, merinde; ngr. sofrás, alb. sofră, masă rătundă, sîrb. sovra, sofra, bg. sofra). Vechĭ. Masă joasă rătundă cu treĭ picĭoare care se punea pe divan. V.
sinie. Sofra dex online | sinonim
Sofra definitie